2 definiții pentru auritor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
auritor, ~oare [At: DA ms / V: d- / P: a-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: auri + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care poleiește cu aur (1). 3 a Care luminează, făcând să strălucească. 4 a Care dă un aspect ca de aur. 5 smf, a (Persoană) care țese cu aur (34). 6 smf, a (Persoană) care brodează cu aur (34).
AURITOR sm. 🛞 Care aurește, poleitor.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: auritor
auritor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||