2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aurículă2 sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~le / E: fr auricule] (Atm) Ureche externă.

aurículă1 sf vz auricul

AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

AURICÚLĂ, auricule, s. f. Urechea externă, pavilionul urechii. – Pronunțat: a-u-.

AURÍCULĂ, auricule, s. f. Partea externă a urechii; pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula).

AURÍCULĂ s.f. Pavilionul urechii, urechea externă. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula – ureche].

AURÍCULĂ s. f. pavilionul urechii. (< fr. auricule, lat. auricula)

AURÍCULĂ ~e f. Parte externă a urechii; pavilionul urechii. /<lat. auricula, fr. auricule

auriculă f. 1. pavilionul urechii; 2. una din despărțiturile inimei.

*aurículă f., pl. e (auricula, de unde vine și ureche). Anat. Lobu urechiĭ. Despărțitură a inimiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aurículă (pavilionul urechii) (a-u-) s. f., g.-d. art. aurículei; pl. aurícule

aurículă (pavilionul urechii) s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurículei; pl. aurícule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURICULĂ s. (ANAT.) ureche, pavilionul urechii, (rar) pîlnie, scoică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Primula auricula L. Specie care înflorește primăvara. Flori numeroase, galbene-aurii sau albe cu centrul galben, infundibuliforme, pendente, odorante (caliciul farinos campanulat, cu 5-10 dinți, corolă cu tubul mai lung decît caliciul, dilatat ușor, cu 5 lobi puțin crestați la vîrf, gîtul farinos, dințat, 5 stamine), 10-15 dispuse în umbelă, terminal, pe tulpină glabră. Frunze mari, groase, cărnoase, alungit-eliptice, oblongi sau obovate, întregi, obtuze, fin-dințate, glabre, verzi-albăstrui, farinoase, așezate la baza plantei în rozetă. Plantă perenă, erbacee, cca 75 cm înălțime, tulpini drepte, scunde, groase, cu rizomi robuști și ramificați.

Intrare: auriculă
auriculă substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auriculă
  • auricula
plural
  • auricule
  • auriculele
genitiv-dativ singular
  • auricule
  • auriculei
plural
  • auricule
  • auriculelor
vocativ singular
plural
Intrare: Primula auricula
Primula auricula  nomenclatura binară
compus
  • Primula auricula

auriculă

etimologie: