3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AURÍCĂ s. f. Arbust ornamental originar din America, cu tulpina ghimpoasă, cu flori galbene-portocalii, cu frunze ovale (Lontana camara). [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ică.

AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.

AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.

aurél, ~eá [At: HEM 2123 / P: a-u~ / Pl: ~ei, ~e / E: aur + -el] 1-12 (Șhp) sn Aur (1, 4, 25-27, 34). 13-17 a Auriu (1-5). 18 Soi de strugure alb cu boabe mărunte. 19 Vin din aurel (18).

aúric1, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aurique] (D. vele) În formă de trapez.

aúric2, ~ă [At: BARONZI, L. 128 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: aur + -ic] 1-17 a (Nob) Aurel (1-17). 18 sf Arbust decorativ din familia verbenaceelor, cu flori galbene-portocalii, cu fructul negru.

AURÉL2, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Poetic) Auriu. Nemuritoare carte cu litere-aurele. BOLINTINEANU, O. 212. ◊ (Despre păr) Perișoru-i aurel, Ca mătasa subțirel. ALECSANDRI, P. I 92. (Substantivat) Aurică, drăgulică! Nici ai grijă, nici ai frică... Cît îi fi tu lîngă mine. ALECSANDRI, P. P. 24. – Pronunțat: a-u-.

AURÉL2, -ÍCĂ, aurei, -le, adj. Auriu. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -el.

AÚRIC, -Ă adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica].

AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica)

aurel a. (poetic) de aur, auriu: perișoru-i aurel AL. ║ m. varietate de struguri albi-galbeni cu boabe mărunțele.

aurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. aur). P.P. Auriŭ: măr aurel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aurél (a-u-) (rar) adj. m., pl. auréi; f. aurícă, pl. auréle

aurél adj. m. (sil. a-u-), pl. auréi; f. sg. aurícă, pl. auréle

aúric adj. m., pl. aúrici; f. sg. aúrică, pl. aúrice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURÍCĂ s. v. răcovină, scânteioară, scânteiuță.

auri s. v. RĂCOVINĂ. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

Intrare: aurică
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auri
  • aurica
plural
  • aurele
  • aurelele
genitiv-dativ singular
  • aurele
  • aurelei
plural
  • aurele
  • aurelelor
vocativ singular
plural
Intrare: aurel (adj.)
aurel1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-rel
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurel
  • aurelul
  • aurelu‑
  • auri
  • aurica
plural
  • aurei
  • aureii
  • aurele
  • aurelele
genitiv-dativ singular
  • aurel
  • aurelului
  • aurele
  • aurelei
plural
  • aurei
  • aureilor
  • aurele
  • aurelelor
vocativ singular
plural
Intrare: auric
auric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auric
  • auricul
  • auricu‑
  • aurică
  • aurica
plural
  • aurici
  • auricii
  • aurice
  • auricele
genitiv-dativ singular
  • auric
  • auricului
  • aurice
  • auricei
plural
  • aurici
  • auricilor
  • aurice
  • auricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aurel (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Nemuritoare carte cu litere-aurele. BOLINTINEANU, O. 212.
      surse: DLRLC
    • (Despre păr) Perișoru-i aurel, Ca mătasa subțirel. ALECSANDRI, P. I 92.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Aurică, drăgulică! Nici ai grijă, nici ai frică... Cît îi fi tu lîngă mine. ALECSANDRI, P. P. 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Aur + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09