opțiuni

3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AURÍCĂ s. f. Arbust ornamental originar din America, cu tulpina ghimpoasă, cu flori galbene-portocalii, cu frunze ovale (Lontana camara). [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ică.

AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.

AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.

aurél, ~eá [At: HEM 2123 / P: a-u~ / Pl: ~ei, ~e / E: aur + -el] 1-12 (Șhp) sn Aur (1, 4, 25-27, 34). 13-17 a Auriu (1-5). 18 Soi de strugure alb cu boabe mărunte. 19 Vin din aurel (18).

aúric1, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aurique] (D. vele) În formă de trapez.

aúric2, ~ă [At: BARONZI, L. 128 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: aur + -ic] 1-17 a (Nob) Aurel (1-17). 18 sf Arbust decorativ din familia verbenaceelor, cu flori galbene-portocalii, cu fructul negru.

AURÉL2, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Poetic) Auriu. Nemuritoare carte cu litere-aurele. BOLINTINEANU, O. 212. ◊ (Despre păr) Perișoru-i aurel, Ca mătasa subțirel. ALECSANDRI, P. I 92. (Substantivat) Aurică, drăgulică! Nici ai grijă, nici ai frică... Cît îi fi tu lîngă mine. ALECSANDRI, P. P. 24. – Pronunțat: a-u-.

AURÉL2, -ÍCĂ, aurei, -le, adj. Auriu. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -el.

AÚRIC, -Ă adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica].

AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica)

aurel a. (poetic) de aur, auriu: perișoru-i aurel AL. ║ m. varietate de struguri albi-galbeni cu boabe mărunțele.

aurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. aur). P.P. Auriŭ: măr aurel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aurél (a-u-) (rar) adj. m., pl. auréi; f. aurícă, pl. auréle

aurél adj. m. (sil. a-u-), pl. auréi; f. sg. aurícă, pl. auréle

aúric adj. m., pl. aúrici; f. sg. aúrică, pl. aúrice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURÍCĂ s. v. răcovină, scânteioară, scânteiuță.

aurică s. v. RĂCOVINĂ. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

AURÉL adj. v. auriu.

aurel adj. v. AURIU.

Intrare: aurică
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurică
  • aurica
plural
  • aurele
  • aurelele
genitiv-dativ singular
  • aurele
  • aurelei
plural
  • aurele
  • aurelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: aurel (adj.)
aurel1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-rel
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurel
  • aurelul
  • aurelu‑
  • aurică
  • aurica
plural
  • aurei
  • aureii
  • aurele
  • aurelele
genitiv-dativ singular
  • aurel
  • aurelului
  • aurele
  • aurelei
plural
  • aurei
  • aureilor
  • aurele
  • aurelelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: auric
auric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auric
  • auricul
  • auricu‑
  • aurică
  • aurica
plural
  • aurici
  • auricii
  • aurice
  • auricele
genitiv-dativ singular
  • auric
  • auricului
  • aurice
  • auricei
plural
  • aurici
  • auricilor
  • aurice
  • auricelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aurel (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Nemuritoare carte cu litere-aurele. BOLINTINEANU, O. 212.
      surse: DLRLC
    • (Despre păr) Perișoru-i aurel, Ca mătasa subțirel. ALECSANDRI, P. I 92.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Aurică, drăgulică! Nici ai grijă, nici ai frică... Cît îi fi tu lîngă mine. ALECSANDRI, P. P. 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Aur + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09