opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AURÍCĂ s. f. Arbust ornamental originar din America, cu tulpina ghimpoasă, cu flori galbene-portocalii, cu frunze ovale (Lontana camara). [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ică.

AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.

AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.

aurél, ~eá [At: HEM 2123 / P: a-u~ / Pl: ~ei, ~e / E: aur + -el] 1-12 (Șhp) sn Aur (1, 4, 25-27, 34). 13-17 a Auriu (1-5). 18 Soi de strugure alb cu boabe mărunte. 19 Vin din aurel (18).

aúric2, ~ă [At: BARONZI, L. 128 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: aur + -ic] 1-17 a (Nob) Aurel (1-17). 18 sf Arbust decorativ din familia verbenaceelor, cu flori galbene-portocalii, cu fructul negru.

aúric1, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aurique] (D. vele) În formă de trapez.

AURÉL2, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Poetic) Auriu. Nemuritoare carte cu litere-aurele. BOLINTINEANU, O. 212. ◊ (Despre păr) Perișoru-i aurel, Ca mătasa subțirel. ALECSANDRI, P. I 92. (Substantivat) Aurică, drăgulică! Nici ai grijă, nici ai frică... Cît îi fi tu lîngă mine. ALECSANDRI, P. P. 24. – Pronunțat: a-u-.

AURÉL2, -ÍCĂ, aurei, -le, adj. Auriu. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -el.

AÚRIC, -Ă adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica].

AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica)

aurel a. (poetic) de aur, auriu: perișoru-i aurel AL. ║ m. varietate de struguri albi-galbeni cu boabe mărunțele.

aurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. aur). P.P. Auriŭ: măr aurel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aurel (a-u-) (rar) adj. m., pl. aurei; f. aurică, pl. aurele

aurél adj. m. (sil. a-u-), pl. auréi; f. sg. aurícă, pl. auréle

aúric adj. m., pl. aúrici; f. sg. aúrică, pl. aúrice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AURÍCĂ s. v. răcovină, scânteioară, scânteiuță.

aurică s. v. RĂCOVINĂ. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

AURÉL adj. v. auriu.

aurel adj. v. AURIU.

Intrare: aurică
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurică
  • aurica
plural — —
genitiv-dativ singular
  • aurele
  • aurelei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: aurel (adj.)
aurel1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-rel info
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurel
  • aurelul
  • aurelu‑
  • aurică
  • aurica
plural
  • aurei
  • aureii
  • aurele
  • aurelele
genitiv-dativ singular
  • aurel
  • aurelului
  • aurele
  • aurelei
plural
  • aurei
  • aureilor
  • aurele
  • aurelelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: auric
auric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auric
  • auricul
  • auricu‑
  • aurică
  • aurica
plural
  • aurici
  • auricii
  • aurice
  • auricele
genitiv-dativ singular
  • auric
  • auricului
  • aurice
  • auricei
plural
  • aurici
  • auricilor
  • aurice
  • auricelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

auricăsubstantiv feminin

etimologie:
  • aur + sufix -ică. DLRM

aurel, auricăadjectiv

  • 1. rar Auriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: auriu
    • format_quote Nemuritoare carte cu litere-aurele. BOLINTINEANU, O. 212. DLRLC
    • format_quote (Despre păr) Perișoru-i aurel, Ca mătasa subțirel. ALECSANDRI, P. I 92. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Aurică, drăgulică! Nici ai grijă, nici ai frică... Cît îi fi tu lîngă mine. ALECSANDRI, P. P. 24. DLRLC
etimologie:
  • Aur + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.