2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aurare sf [At: DICȚ. / P: a-u~ / Pl: ~rări / E: aura1] 1-3 Aurire (1-3).

aurár1 sm [At: LB / P: a-u~ / V: (îrg) -iu / Pl: ~i / E: aur + -ar] 1 Meșter care lucrează în aur (și argint). 2 Negustor de obiecte din aur și argint. 3 (Pex) Giuvaergiu. 4 Muncitor care scoate aur din mine sau din nisipul râurilor. 5 (Reg; îf -iu) Spălător de aur (1). 6 (înv; pex) Țigan rudar care scotea aur din râuri, îl prelucra sau îl vindea.

aurar2 sn [At: (a. 1690) DOC., ap. IORGA, D. B. I, 88 / V: ~iu / P: a-u~ / Pl: ~e / E: orar1 după aur] (Trs; înv) 1 Orar1. 2 Beteală.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. V. zlătar, Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. 2. Cel care scoate aur din mine, care culege aur din rîuri. V. băieș, rudar. – Pronunțat: a-u-.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din râuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar.

AURÁR ~i m. 1) Persoană care extrage aur din mine sau din râuri. 2) Meșter care lucrează obiecte de aur. /aur + suf. ~ar

aurar m. 1. cel ce fabrică sau vinde scule de aur și de argint; 2. cel ce scoate aur din mine, băiaș; 3. cel ce culege aur din râuri: țigan aurar. [Lat. AURARIUS].

aurár m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aurár (a-u-) s. m., pl. aurári

aurár s. m. (sil. a-u-), pl. aurári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURÁR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.

AURAR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.

Intrare: aurare
aurare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: aurar (persoană)
  • silabație: a-u-rar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurar
  • aurarul
  • auraru‑
plural
  • aurari
  • aurarii
genitiv-dativ singular
  • aurar
  • aurarului
plural
  • aurari
  • aurarilor
vocativ singular
  • aurarule
  • aurare
plural
  • aurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aurar (persoană)

  • 1. Meșter care lucrează obiecte de aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuiungiu zlătar un exemplu
    exemple
    • Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care extrage aur din mine, din nisipul râurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Aur + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09