3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

augurat sn [At: DN3 / P: au~ / Pl: ~uri / E: augura] (Ant) 1-3 Augurare (1-3). 4 Slujbă a augurilor (1). 5 Templu construit după ce s-au consultat augurii (1). 6 (Fig) Profeție.

AUGURÁT s.n. 1. Slujba augurilor. 2. Templu construit după ce s-au cercetat augurii. ♦ (Fig.) Profeție. [< lat. auguratus, auguratum (templum)].

AUGURÁT s. n. 1. demnitatea, funcția de augur. 2. templu construit după ce s-au cercetat augurii. ◊ (fig.) profeție. (< lat. auguratus, fr. augurat)

augura vt [At: BĂLCESCU, M. V. 40 / P: au- / Pzi: ~réz / E: fr augurer, lat augurari] (Frm) 1 A prevesti. 2 A interpreta ceva ca un semn prevestitor. 3 A ura.

AUGURÁ vb. I. tr. (Italienism) A prevesti, a prezice. ♦ A ura. [< it. augurare, cf. fr. augurer].

AUGURÁ vb. tr. a da semne de bun augur; a prezice. (< lat., it. augurare, fr. augurer)

augurá vb. I A da semne de bun augur ◊ „Nu vrem să ne reamintim cum și când și-a început Teatrul Național stagiunea anului trecut, dar anul acesta o recuperează în ritm năvalnic; iată-l, în mai puțin de două săptămâni, la a treia premieră [...] Augurând astfel, să sperăm, pentru întreaga stagiune.” R.l. 7 X 77 p. 2 //din it. augurare; DN3//

*au- și aŭguréz v. tr. (lat. áuguro, -áre, urez, și áuguror, -ári, prezic. V. urez, inaugurez). Urez: augurez cuĭva victorie. Prezic, deduc: ce să augurez din asta?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

augurát s. n., pl. auguráte

augurá vb., ind. prez. 1 sg. auguréz, 3 sg. și pl. augureáză

Intrare: augurat (funcție, templu)
augurat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • augurat
  • auguratul
  • auguratu‑
plural
  • augurate
  • auguratele
genitiv-dativ singular
  • augurat
  • auguratului
plural
  • augurate
  • auguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: augurat (part.)
augurat (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • augurat
  • auguratul
  • auguratu‑
  • augura
  • augurata
plural
  • augurați
  • augurații
  • augurate
  • auguratele
genitiv-dativ singular
  • augurat
  • auguratului
  • augurate
  • auguratei
plural
  • augurați
  • auguraților
  • augurate
  • auguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: augura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • augura
  • augurare
  • augurat
  • auguratu‑
  • augurând
  • augurându‑
singular plural
  • augurea
  • augurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • augurez
(să)
  • augurez
  • auguram
  • augurai
  • augurasem
a II-a (tu)
  • augurezi
(să)
  • augurezi
  • augurai
  • augurași
  • auguraseși
a III-a (el, ea)
  • augurea
(să)
  • augureze
  • augura
  • augură
  • augurase
plural I (noi)
  • augurăm
(să)
  • augurăm
  • auguram
  • augurarăm
  • auguraserăm
  • augurasem
a II-a (voi)
  • augurați
(să)
  • augurați
  • augurați
  • augurarăți
  • auguraserăți
  • auguraseți
a III-a (ei, ele)
  • augurea
(să)
  • augureze
  • augurau
  • augura
  • auguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

augura

etimologie: