3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

augurat sn [At: DN3 / P: au~ / Pl: ~uri / E: augura] (Ant) 1-3 Augurare (1-3). 4 Slujbă a augurilor (1). 5 Templu construit după ce s-au consultat augurii (1). 6 (Fig) Profeție.

AUGURAT s.n. 1. Slujba augurilor. 2. Templu construit după ce s-au cercetat augurii. ♦ (Fig.) Profeție. [< lat. auguratus, auguratum (templum)].

AUGURAT s. n. 1. demnitatea, funcția de augur. 2. templu construit după ce s-au cercetat augurii. ◊ (fig.) profeție. (< lat. auguratus, fr. augurat)

augura vt [At: BĂLCESCU, M. V. 40 / P: au- / Pzi: ~rez / E: fr augurer, lat augurari] (Frm) 1 A prevesti. 2 A interpreta ceva ca un semn prevestitor. 3 A ura.

*AUGURA (-urez) vb. tr. A prevesti: imaginația poporului augurase... că acest prunc va fi peirea țării Iui (BĂLC.) [lat.].

AUGURA vb. I. tr. (Italienism) A prevesti, a prezice. ♦ A ura. [< it. augurare, cf. fr. augurer].

AUGURA vb. tr. a da semne de bun augur; a prezice. (< lat., it. augurare, fr. augurer)

augura vb. I A da semne de bun augur ◊ „Nu vrem să ne reamintim cum și când și-a început Teatrul Național stagiunea anului trecut, dar anul acesta o recuperează în ritm năvalnic; iată-l, în mai puțin de două săptămâni, la a treia premieră [...] Augurând astfel, să sperăm, pentru întreaga stagiune.” R.l. 7 X 77 p. 2 //din it. augurare; DN3//

*au- și aŭguréz v. tr. (lat. áuguro, -áre, urez, și áuguror, -ári, prezic. V. urez, inaugurez). Urez: augurez cuĭva victorie. Prezic, deduc: ce să augurez din asta?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

augura vb., ind. prez. 1 sg. augurez, 3 sg. și pl. augurea

Intrare: augurat (part.)
augurat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • augurat
  • auguratul
  • auguratu‑
  • augura
  • augurata
plural
  • augurați
  • augurații
  • augurate
  • auguratele
genitiv-dativ singular
  • augurat
  • auguratului
  • augurate
  • auguratei
plural
  • augurați
  • auguraților
  • augurate
  • auguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: augurat (s.n.)
augurat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • augurat
  • auguratul
  • auguratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • augurat
  • auguratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: augura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • augura
  • augurare
  • augurat
  • auguratu‑
  • augurând
  • augurându‑
singular plural
  • augurea
  • augurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • augurez
(să)
  • augurez
  • auguram
  • augurai
  • augurasem
a II-a (tu)
  • augurezi
(să)
  • augurezi
  • augurai
  • augurași
  • auguraseși
a III-a (el, ea)
  • augurea
(să)
  • augureze
  • augura
  • augură
  • augurase
plural I (noi)
  • augurăm
(să)
  • augurăm
  • auguram
  • augurarăm
  • auguraserăm
  • augurasem
a II-a (voi)
  • augurați
(să)
  • augurați
  • augurați
  • augurarăți
  • auguraserăți
  • auguraseți
a III-a (ei, ele)
  • augurea
(să)
  • augureze
  • augurau
  • augura
  • auguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

auguratsubstantiv neutru

  • 1. Slujba augurilor. DN
  • 2. Templu construit după ce s-au cercetat augurii. DN
etimologie:

augura, augurezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.