AUDIOFONOLOGIE s. f. Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonație și audiție. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiophonologie.

audiofonologie sf [At: DEX-S / P: a-u-di-o~ / Pl: ~gii / E: fr audiophonologie] Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonație și audiție.

AUDIOFONOLOGIE s. f. Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonație și audiție. [Pr.: a-u-di-o] – Din fr. audiophonologie.

AUDIOFONOLOGIE s. f. ramură a medicinei care studiază fonația, audiția și limbajul. (< fr. audiophonologie)

audiofonologie s. f. Disciplină care se ocupă de bolile vorbirii și ale auzului ◊ „La Paris s-a desfășurat un colocviu internațional de audiofonologie, dublat de o reuniune consacrată protezelor auditive. Aceste manifestări s-au încadrat într-un program de acțiuni inițiate cu prilejul Anului de luptă împotriva surdității organizat în Franța în 1977.” R.l. 22 XI 77 p. 6 (din fr. audiophonologie; DEX-S)

audiofonologie s. f. → fonologie

AUDIO- „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”. ◊ L. audio, ire „a auzi” > fr. audio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. audio-. □ ~fon (v. -fon), s. n., aparat acustic, folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor; ~fonologie (v. fono-, v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază fonația, audiția și limbajul; ~graf (v. -graf) s. n., audiometru*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. Curbă grafică indicînd acuitatea auditivă a unei persoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în audiologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea acuității auditive a unei persoane și pentru efectuarea audiogramelor; sin. audiograf.