15 definiții pentru audiență

Articole pe această temă:

audiență sf [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 154/8 / P: a-u-di-en~ / V: (înv) ~ție, ~ință / Pl: ~țe / E: fr audience, lat audientia] 1 Întrevedere acordată unui solicitant de către o persoană cu funcție de răspundere. 2 Timpul cât durează o audiență (1). 3 (Îlv) A primi în ~ A acorda o audiență (1). 4 (Pex) Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează Si: atenție, înțelegere. 5 (Jur; spc) Ședință publică a tribunalului în care sunt ascultate părțile și pledoariile și este pronunțată sentința. 6 Acceptare entuziastă a ceva. 7 (Îe) A avea ~ A trezi interesul unui public numeros. 8 (Îal) A avea influență asupra unui mare număr de persoane.

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ◊ Expr. A avea audiență la... = a trezi interesul sau a avea influență asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ◊ Expr. A avea audiență la... = a trezi interesul sau a avea influență asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. Ultima audiență a lui Horia la împărat a fost la 1 aprilie 1784. IST. R.P.R. 272. – Pronunțat: a-u-di-en-.

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. [Pr.: a-u-di-en-] – Fr. audience (lat. lit. audientia).

audiénță (întrevedere, influență) (a-u-di-en-) s. f., g.-d. art. audiénței; pl. audiénțe

audiénță s. f. (sil. a-u-di-en-), g.-d. art. audiénței; pl. audiénțe

AUDIÉNȚĂ s. v. reușită, succes.

AUDIENȚĂ s.f. 1. Întrevedere acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat să-i vorbească (într-o chestiune oficială); timpul cât durează această întrevedere. 2. Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenție, înțelegere. 3. Ședință (publică) a tribunalului, în care sunt ascultate părțile și pledoariile și în care se pronunță sentința. [< lat. audientia, cf. fr. audience].

AUDIÉNȚĂ s. f. 1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenție; succes. ♦ a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziastă) a ceva. 4. (jur.) ședință de judecată în care are loc audierea părților. (< fr. audience, lat. audientia)

audiénță (audiénțe), s. f. – Întrevedere acordată unui solicitator. Lat. audientia (sec. XVII).

AUDIÉNȚĂ ~e f. 1) Întrevedere oficială acordată unui solicitator de către un demnitar cu post de răspundere. Zi de ~. 2) Atenție, înțelegere manifestată de auditoriu. Cursul s-a bucurat de o mare ~. [G.-D. audienței; Sil. a-u-di-en-] /<lat. audientia, fr. audience

audiență f. 1. primirea persoanelor cari au să vorbească; 2. locul de audiență; 3. desbatere dinaintea tribunalului.

*audiénță f., pl. e (lat. audientia; fr. audience). Primirea persoanelor care vor să-țĭ vorbească: ministru acordă audiență azĭ; a obținea o audiență. Ședință în care judecătoriĭ întreabă părțile, ascultă apărarea și judecă. (Audiențele-s publice, dar dacă dezbaterile pot fi vătămătoare ordiniĭ publice orĭ bunelor obiceĭurĭ, judecătoriĭ le pot face secrete. În orĭ-ce caz, sentența se dă publicamente).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

audiență s. v. REUȘITĂ. SUCCES.

Intrare: audiență
audiență substantiv feminin
  • silabație: a-u-di-en-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audiență
  • audiența
plural
  • audiențe
  • audiențele
genitiv-dativ singular
  • audiențe
  • audienței
plural
  • audiențe
  • audiențelor
vocativ singular
plural