AUDIO-¹ Element de compunere care înseamnă „referitor la auz”. [Pr.: a-u-di-o] – Din lat., fr. audio-.

audio¹- [At: DN³ / P: a-u-di-o / V: audi- / E: lat, fr audio-] (Element prim de compunere): 1-5 Referitor la auz (1-2,7-9). 6-10 Auz (1-5). 11 Referitor la frecvențele sonore audibile. 12 Servind la auz. 13 Solicitând auzul.

AUDIO-¹ Element de compunere care înseamnă „(eu) aud”, „servind la auz”, „solicitând auzul”. [Pr.: a-u-di-o] – Din lat., fr. audio-.

AUDIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) auz”, „referitor la frecvențele sonore auzibile”. [Pron. a-u-di-o-, var. audi-. / < fr., it. audio-, cf. lat. audire – a auzi].

AUDIO¹- elem. „auz”. (< fr. audio-, cf. lat. audire, a auzi)

audi- vz audio

AUDI- v. audio-.

AUDIO- „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”. ◊ L. audio, ire „a auzi” > fr. audio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. audio-. □ ~fon (v. -fon), s. n., aparat acustic, folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor; ~fonologie (v. fono-, v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază fonația, audiția și limbajul; ~graf (v. -graf) s. n., audiometru*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. Curbă grafică indicînd acuitatea auditivă a unei persoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în audiologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea acuității auditive a unei persoane și pentru efectuarea audiogramelor; sin. audiograf.