aubádă sf [At: DN³ / P: o-ba~ / Pl: ~de / E: fr aubade] Poezie lirică medievală care se recită în zori.

AUBÁDĂ, aubade, s. f. (Franțuzism) Concert dat în zorii zilei sub fereastra cuiva. [Pr.: o-ba-] – Din fr. aubade.

AUBÁDĂ s.f. Poezie lirică medievală care se recita în zori. [Pron. o-ba-, pl. -de. / < fr., prov. aubade, cf. aube – zori de zi].

AUBÁDĂ s. f. alboradă. (< fr. aubade)

*aubádă (fr.) [au pron. o] s. f., g.-d. art. aubádei; pl. aubáde

aubade (cuv. fr. [obad]; < aube „zori”; echiv. sp. alborada*). Inițial, cântec de trubaduri* despre despărțirea îndrăgostiților în zori (v. alba). În sec. 17-18, muzică executată dimineața, eventual sub ferestrele unui personaj de vază sau la ceremonia sculării lui. E opusul serenadei*. Ulterior, unii compozitori (Bizet, Lalo, Rimsky-Korsakov, Enescu) au început să aplice termenul de a. unor piese cu caracter idilic dar fără o funcție anume.