3 definiții pentru atrupament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atrupamént sn [At: COD. PEN. R.P.R., 382 / Pl: ~e / E: fr attroupement] (Rar) 1 Grupare de unități militare. 2 (Pex) Adunare zgomotoasă de oameni,

ATRUPAMÉNT s. n. (jur.; în trecut) evadare săvârșită de mai multe persoane acționând sub influența unei sugestii colective. (< fr. attroupement)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atrupamént s. n., pl. atrupaménte

Intrare: atrupament
atrupament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atrupament
  • atrupamentul
  • atrupamentu‑
plural
  • atrupamente
  • atrupamentele
genitiv-dativ singular
  • atrupament
  • atrupamentului
plural
  • atrupamente
  • atrupamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)