8 definiții pentru atotțiitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atotțiitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 149 1/2 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: atot- + țiitor] (Înv) 1-2 (Persoană) care păstrează existența a tot ce există.

ATOTȚIITOR I. adj. Care stăpînește toate (mai adesea atribut al lui Dumnezeu). II. ATOTȚIITORUL sm. Stăpînitorul a toate, Dumnezeu [a3 + tot + țiitor].

atotțiitor a. care stăpânește toate. ║ m. Dumnezeu.

atotțiitoriu sm, am vz atotțiitor

a-tot-țiitór saŭ -ținătór, oáre adj. Care stăpînește toate. Dumnezeu. – Și atotț-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ATOTȚIITORUL s. art. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.

atotțiitorul s. art. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENȚĂ. PUTERNICUL. STĂPÎNUL. TATĂL. ZIDITORUL.

Intrare: atotțiitor
atotțiitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atotțiitor
  • atotțiitorul
  • atotțiitoru‑
  • atotțiitoare
  • atotțiitoarea
plural
  • atotțiitori
  • atotțiitorii
  • atotțiitoare
  • atotțiitoarele
genitiv-dativ singular
  • atotțiitor
  • atotțiitorului
  • atotțiitoare
  • atotțiitoarei
plural
  • atotțiitori
  • atotțiitorilor
  • atotțiitoare
  • atotțiitoarelor
vocativ singular
plural
atotțiitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)