atocmat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: atocma] (Înv; nob) 1 Asemănare. 2 Adaptare.

atocmat², ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 189 / Pl: ~ați, ~e / E: atocma] (Îvr; nob) 1 Asemănător. 2 Adaptat.

ATOCMAT adj. (Mold.) Potrivit, asemănat, nivelat. Tot locul, înluntru, pre ață de-atocma atocmat era. CANTEMIR, IST. [Podul era] între bolte împlut, atocmat peste tot, neated așternut. CANTEMIR, HR. Etimologie: atocma². Vezi și atocma¹, atocma², atocmire, neatocmire.