O definiție pentru atoatepurtător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atoatepurtătór adj. m., pl. atoatepurtătóri; f. sg. și pl. atoatepurtătoáre

Intrare: atoatepurtător
atoatepurtător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atoatepurtător
  • atoatepurtătorul
  • atoatepurtătoru‑
  • atoatepurtătoare
  • atoatepurtătoarea
plural
  • atoatepurtători
  • atoatepurtătorii
  • atoatepurtătoare
  • atoatepurtătoarele
genitiv-dativ singular
  • atoatepurtător
  • atoatepurtătorului
  • atoatepurtătoare
  • atoatepurtătoarei
plural
  • atoatepurtători
  • atoatepurtătorilor
  • atoatepurtătoare
  • atoatepurtătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)