2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATLÉTICĂ s. f. (În expr.) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Fr. athlétique.

ATLÉTICĂ s.f. Atletică ușoară = atletism; atletică grea = sportul cu halterele. [Gen. -cii. / < fr. athlétique].

ATLÉTICĂ f. pop.: ~ ușoară atletism. ~ grea sport cu haltere. /<fr. athletique

ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

atletic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr athlétique] 1-4 a De atlet (1-4). 5-8 a De atletism (1-4). 9-12 a Privitor la atlet (1-4). 13-16 a Privitor la atletism (1-4). 17 sf (Sîs) ~ă ușoară Atletism (5). 18 sf (Îs) ~ă grea Sport cu haltere.

ATLÉTIC, -Ă, atletici, -e, adj. De atlet. Îmi închipui că nu-i vorba de isprăvile atletice ale fiului dumitale. SADOVEANU, N. F. 158. Ca zei, în pieptul lumii să sădească Amor, dreptate și avînt atletic. NECULUȚĂ, Ț. D. 27.

ATLÉTIC, -Ă, atletici, -e, adj. De atlet, de atletism. – Fr. athlétique (lat. lit. athleticus).

ATLÉTIC, -Ă adj. De atlet, de atletism. [Cf. fr. athlétique, lat. athleticus].

ATLÉTIC, -Ă I. adj. referitor la atletism. II. s. f. ~ ușoară = atletism; ~ grea = sportul cu halterele. (< fr. athlétique, lat. athleticus)

ATLÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atletism; propriu atletismului. Exerciții ~ce. /<fr. athlétique, lat. athleticus

atletic a. privitor la atlet: putere atletică.

*atlétic, -ă adj. (vgr. athletikós). De atlet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atlétică (a-tle-) s. f., g.-d. art. atléticii

atlétică s. f. (sil. -tle-), g.-d. art. atléticii

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atlétic adj. m. (sil. -tle-), pl. atlétici; f. sg. atlétică, pl. atlétice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATLETICĂ UȘOÁRĂ s. v. atletism.

Intrare: atletică
  • silabație: a-tle-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atletică
  • atletica
plural
genitiv-dativ singular
  • atletici
  • atleticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: atletic
atletic adjectiv
  • silabație: a-tle-tic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atletic
  • atleticul
  • atleticu‑
  • atletică
  • atletica
plural
  • atletici
  • atleticii
  • atletice
  • atleticele
genitiv-dativ singular
  • atletic
  • atleticului
  • atletice
  • atleticei
plural
  • atletici
  • atleticilor
  • atletice
  • atleticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atletică

etimologie:

atletic

  • 1. De atlet, de atletism; ca de atlet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Îmi închipui că nu-i vorba de isprăvile atletice ale fiului dumitale. SADOVEANU, N. F. 158.
      surse: DLRLC
    • Ca zei, în pieptul lumii să sădească Amor, dreptate și avînt atletic. NECULUȚĂ, Ț. D. 27.
      surse: DLRLC

etimologie: