9 definiții pentru atletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atlét, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr athlète, lat athleta] 1 sm (Ant) Luptător sau gimnast profesionist în jocurile publice. 2 sm (Ant; pex) Om cu o mare forță fizică. 3 smf Sportiv care practică atletismul. 4 smf Persoană cu o constituție fizică robustă și armonioasă. 5 (Fig; rar) Luptător de frunte pentru o doctrină, o idee etc.

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică exerciții de atletism. Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. ♦ Fig. Luptător. Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății.

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. – Fr. athlète (lat. lit. athleta).

ATLÉT, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes].

ATLÉT, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)

ATLÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Sportiv care practică atletismul. 2) fig. Persoană cu o constituție robustă. [Sil. a-tlet] /<lat. athleta, fr. athlete


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atlétă s. f. (sil. -tle-), pl. atléte

Intrare: atletă
  • silabație: a-tle-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atle
  • atleta
plural
  • atlete
  • atletele
genitiv-dativ singular
  • atlete
  • atletei
plural
  • atlete
  • atletelor
vocativ singular
  • atle
  • atleto
plural
  • atletelor

atlet, -ă atlet atletă

  • 1. Sportiv care practică atletismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății.
        surse: DLRLC

etimologie: