2 intrări

26 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

atestare sf [At: (sec. XIX) URICARIUL X, 375 / Pl: ~tări / E: atesta] 1 Confirmare. 2 Depunere a unei mărturii Si: atestat1 (2), atestăluire (2), atestăluit1. 3 Dovedire a existenței unui obiect Si: atestat1 (3), atestăluire (3), atestăluit1. 4 Apariție într-un text Si: atestat1 (4), atestăluire (4), atestăluit1 (4). 5 Confirmare a cuiva într-o anumită funcție sau calitate Si: atestat1 (5), atestăluire, atestăluit1 (5).

ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie scrisă sau orală, dovadă; confirmare.

ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie, dovadă.

ATESTÁRE s.f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie, dovadă. ♦ Prezență a unui cuvânt într-un text scris, mărturie a existenței sale în limbă. [<atesta].

ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

atesta vt [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / Pzi: atest și -téz / E: fr attester, lat attestari] 1 A confirma 2 A depune mărturie. 3 A dovedi că ceva există. 4 A figura într-un text. 5 A confirma pe cineva într-o anumită funcție sau calitate.

ATESTÁ, atest, vb. I. Tranz. A face dovada, a dovedi; a confirma. Diferitele specii [de sturzi]... sînt foarte mîncăcioase: însuși Orațiu ne-o atestă. ODOBESCU, S. III 27. ♦ A dovedi existența unui lucru. Termeni atestați în documente vechi. Cuvînt atestat în formă regională.

ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi existența unui lucru. – Fr. attester (lat. lit. attestari).

ATESTÁ vb. I. tr. A face dovadă, a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi că ceva există; (la pasiv) a figura într-un text. ♦ A confirma pe cineva într-o anumită funcție sau calitate. [P.i. atést, 3,6 -tă. / < fr. attester, cf. lat. attestari < testis – martor].

ATESTÁ vb. tr. 1. a dovedi, a confirma. ◊ a exista, a figura într-un text. 2. a confirma pe cineva într-o anumită funcție sau calitate. (< fr. attester, lat. attestari)

A ATESTÁ atést tranz. 1) A dovedi prin raționamente sau prin fapte concrete; a arăta; a proba; a demonstra. ~ semnătura. 2) A întâlni într-un text. 3) (cadre didactice, cercetători științifici etc.) A confirma într-o funcție sau într-un post, stabilind gradul de pregătire profesională. /<fr. attester, lat. attestari

atestà v. 1. a asigura, a încredința despre adevărul unui lucru; 2. a lua de martor.

*atést și -éz, a v. tr. (lat. attestari, d. testis, martur. V. contest). Certific, asigur, dovedesc: a atesta un fapt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atestáre s. f., g.-d. art. atestării; pl. atestări

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestá vb., ind. prez. 1 sg. atést, 3 sg. și pl. atéstă

atesta (ind. prez. 1 sg. atest)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATESTÁRE s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă.

ATESTARE s. 1. adeverire, arătare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 2. (concr.) dovadă, mărturie, probă. (Iată o ~ pentru cele arătate.)

ATESTÁ vb. 1. v. confirma. 2. v. denota.

ATESTA vb. 1. a adeveri, a arăta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a arăta, a denota, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competența autorului lui.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

atestá (-téz, atestát), vb. – A face dovada, a confirma. Fr. attester. Conjug. eu atest este înv.Der. atestat, s. n. (certificat); atestație, s. f. (atestare); atestator, adj. (care dovedește).

Intrare: atestare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atestare
  • atestarea
plural
  • atestări
  • atestările
genitiv-dativ singular
  • atestări
  • atestării
plural
  • atestări
  • atestărilor
vocativ singular
plural
Intrare: atesta
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atesta
  • atestare
  • atestat
  • atestatu‑
  • atestând
  • atestându‑
singular plural
  • atestă
  • atestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atest
(să)
  • atest
  • atestam
  • atestai
  • atestasem
a II-a (tu)
  • atești
(să)
  • atești
  • atestai
  • atestași
  • atestaseși
a III-a (el, ea)
  • atestă
(să)
  • ateste
  • atesta
  • atestă
  • atestase
plural I (noi)
  • atestăm
(să)
  • atestăm
  • atestam
  • atestarăm
  • atestaserăm
  • atestasem
a II-a (voi)
  • atestați
(să)
  • atestați
  • atestați
  • atestarăți
  • atestaserăți
  • atestaseți
a III-a (ei, ele)
  • atestă
(să)
  • ateste
  • atestau
  • atesta
  • atestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atestare

  • 1. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: confirmare dovadă mărturie
    • 1.1. Prezență a unui cuvânt într-un text scris, mărturie a existenței sale în limbă.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi atesta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

atesta

  • 1. A face dovada; a confirma un adevăr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arăta confirma demonstra dovedi proba antonime: contesta un exemplu
    exemple
    • Diferitele specii [de sturzi]... sînt foarte mîncăcioase: însuși Orațiu ne-o atestă. ODOBESCU, S. III 27.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A exista în scris.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • diferențiere A dovedi existența unui lucru.
        surse: DLRLC DN un exemplu
        exemple
        • Termeni atestați în documente vechi. Cuvânt atestat în formă regională.
          surse: DLRLC
    • 1.2. A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: