7 definiții pentru atestație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atestație sf [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat attestatio] (Îvr) 1-5 Atestare (1-5). 6-10 Atestat1 (6-10).

ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione].

ATESTÁȚIE s. f. atestare. (< fr. attestation)

*atestațiúne f. (lat. attestátio, -ónis). Acțiunea de a atesta. Dovadă, adeverință. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atestáție s. f., pl. atestáții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: atestație
atestație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atestație
  • atestația
plural
  • atestații
  • atestațiile
genitiv-dativ singular
  • atestații
  • atestației
plural
  • atestații
  • atestațiilor
vocativ singular
plural