aterizare sf [At: ENC. TEHN. I, 199 / V: ~isa~ / Pl: ~zări / E: ateriza] 1 (D. avioane) Efectuare a operațiilor necesare pentru ajungerea și oprirea pe sol Si: aterizaj (1), (rar) aterizat¹ (1). 2 (Îs) Tren de - Sistem de două sau trei roți cu care avionul rulează pe teren. 3 (D. oameni; fig) Sosire pe neașteptate Si: (rar) aterizat¹. 4 (Mar; d. nave) Acostare. 5 (Mar) Determinare pe hartă a punctului unde se va acosta Si: (rar) aterizat¹ (5). 6 (Spt) Atingere a pământului după un salt Si: (rar) aterizat¹ (6).

ATERIZARE, aterizări, s. f. Acțiunea de a ateriza. Pilotul execută manevrele pentru aterizare.

ATERIZARE, aterizări, s. f. Acțiunea de a ateriza.

ATERIZARE s.f. Acțiunea de a ateriza; luarea contactului cu pămîntul de către un avion după zbor; aterizaj. ◊ Tren de aterizare = sistem de două sau de trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe teren. ♦ (Sport) Luarea contactului cu pămîntul după săritură. [<ateriza].

ATERIZARE ~ări f. 1) v. A ATERIZA. 2) Operații efectuate de o navă pentru a ajunge în raza de vizibilitate a unui reper de pe uscat. /v. a ateriza

aterisare sf vz aterizare

aterizare s. f., g.-d. art. aterizării; pl. aterizări

aterizare s. f., g.-d. art. aterizării; pl. aterizări

aterizare s. f., g.-d. art. aterizării; pl. aterizări

ATERIZARE s. (AV.) aterizaj. (~ turboreactorului.)

ATERIZARE s. (AV.) aterizaj. (~ turboreactorului.)

Aterizare ≠ decolare

ATERIZARE evoluția unei aernonave în vederea revenirii la sol, compusă din următoarele manevre: coborârea, planarea, redresarea, luarea contactului cu solul și rularea pe acesta până la oprirea aparatului. Aterizarea poate fi lungă sau scurtă. Anumite avioane folosesc pentru reducerea distanței de aterizare parașute de frânare. De regulă aterizarea aeronavelor se face cu vântul în față. În funcție de viteza vântului, tipul aeronavei, pregătirea personalului navigant și limitele stabilite pentru fiecare aeronavă, aterizarea se poate efectua și cu vântul din spate sau din lateral. Elicopterele și avioanele cu decolare și aterizare verticală utilizează A. pe verticală care începe în momentul reducerii motorului / motoarelor pentru pierderea înălțimii până la luarea contactului cu solul /platforma de aterizare / puntea de pe portavion sau portelicopter. De regulă se utilizează platforme de 50m x 50m înierbate, consolidate sau betonate și fără obstacole pe verticală pe o rază de 75-100m. Elicopterele pot proceda la A. cu oprire rapidă trecând din zborul cu translație în zborul staționar, prin cabrarea aparatului combinată cu o coborâre momentană a pasului general. A. de precizie este o probă de măiestrie utilizată în special în competiții sportive mai ales de parașutism, dar și pentru diverse categorii de aeronave.

DISC DE ATERIZARE / ȚINTĂ, placă circulară plată, de regulă electronică, dotată cu senzori care marchează rezultatul în centimetri față de performanța 0,00 m atinsă de un parașutist în proba de precizia aterizării. Discul care marchează performanța 0,00 m (centrul punctului fix) are diametrul de 3 cm.

DISTANȚĂ DE ATERIZARE spațiul parcurs de o aeronavă care vine la aterizare, calculat din momentul începerii acestei faze de zbor de la altitudinea de 25 m (15 metri pentru aviația civilă), până la oprirea sa pe sol.

LINIE DE ATERIZARE linie imaginară, susținută de repere pe sol, paralelă cu direcția vântului, care trece printr-un punct fix, numit punct de aterizare.

PLATFORMĂ DE ATERIZARE-DECOLARE, suprafață plană de teren amenajată pentru decolarea-aterizarea elicopterelor și a avioanelor cu decolare și aterizare verticală. Sunt construite din același material ca și pistele (v.), având aceeași dotare, dar dimensiunile de 50/50 m.

PRIZĂ DE ATERIZARE/DIRECTĂ, fază a operației de aterizare în care aeronava se află centrată pe direcția de aterizare, fiind pregătită pentru contactul cu solul.

RATAREA ATERIZĂRII procedură cu un grad ridicat de dificultate, executată de la înălțimea minimă admisă și în configurație totală de aterizare.