6 definiții pentru atentiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atentiv, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~i, ~e / E: fr attentif] (Frî) 1-5 Atent (1-5).

*ATENTIV adj. Plin de băgare de seamă: credea că surprinde pe figura aceea... ~ă un reflex de entuziasm (VLAH.) [fr.].

ATENTIV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

ATENTIV, -Ă adj. care ascultă, privește, acționează cu atenție. (< fr. attentif, lat. attentivus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atentiv adj. m., pl. atentivi; f. sg. atentivă, pl. atentive

Intrare: atentiv
atentiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atentiv
  • atentivul
  • atentivu‑
  • atenti
  • atentiva
plural
  • atentivi
  • atentivii
  • atentive
  • atentivele
genitiv-dativ singular
  • atentiv
  • atentivului
  • atentive
  • atentivei
plural
  • atentivi
  • atentivilor
  • atentive
  • atentivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

atentiv, atentiadjectiv

  • 1. rar Care ascultă, privește, acționează cu atenție. DN
    sinonime: atent
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.