5 definiții pentru atentiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
atentiv, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~i, ~e / E: fr attentif] (Frî) 1-5 Atent (1-5).
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ATENTÍV, -Ă adj. care ascultă, privește, acționează cu atenție. (< fr. attentif, lat. attentivus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
atentiv a. și adv. cu atențiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
atentív adj. m., pl. atentívi; f. sg. atentívă, pl. atentíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: atentiv
atentiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)