ATEL¹ s. m. maimuță agățătoare din America de Sud, cu membre și coadă foarte lungi. (< fr. atèle)

ATEL²(O)- elem. „incomplet, defectuos”. (< fr. atél/o/-, cf. gr. ateles)

ATEL-, v. ATELO-. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., operație medicală de turtire totală sau parțială a unui plămîn; ~encefal (v. -encefal), s. m., monstru fără creier; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., anomalie constînd în dezvoltarea imperfectă a creierului.

ATELO- „incomplet, imperfect, defect, defectuos”. ◊ gr. ateles „imperfect, incomplet” > fr. atélo-, germ. id., engl. id. > rom. atelo-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., anomalie caracterizată prin dezvoltarea incompletă a inimii; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin dezvoltarea defectuoasă a buzelor; ~chinezie ( ~kinezie) (v. -chinezie), s. f., imposibilitate a uneia dintre extremitățile corpului uman de a executa mișcări pentru atingerea unei ținte; ~glosie (v. -glosie), s. f., defect congenital de dezvoltare a limbii; ~gnație ( ~gnatie) (v. -gnație), s. f., monstruozitate caracterizată prin lipsa parțială sau totală a maxilarelor; ~mielie (v. -mielie), s. f., anomalie congenitală care constă în dezvoltarea incompletă sau defectuoasă a măduvei spinării; ~podie (v. -podie), s. f., anomalie constînd în dezvoltarea incompletă sau defectuoasă a picioarelor; ~prosopie (v. -prosopie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin dezvoltarea incompletă a feței; ~stom (v. -stom), s. n., echinoid exociclic, lipsit de aparatul masticator; ~stomie (v. -stomie), s. f., anomalie care constă în dezvoltarea incompletă a gurii.

AȚEL, com. în jud. Sibiu; 4.120 loc. (1991). Expl. de nisipuri. Stație de c. f. Biserică fortificată (sec. 14-15).