3 definiții pentru ateia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ateia [At: HEM 142 / Pzi: ~iez și atei(u) / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) primeni. 3-4 vtr A (se) îmbrăca de sărbătoare. 5 vt (Ban; fig; îe) Las-că te ~iu eu pe tine! Las-că-ți dau eu ție! 6 vr (Ban) A se dezbrăca.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ateiá (-i, -át), vb. – (Banat) A îmbrăca de sărbătoare, a găti, a dichisi. Origine necunoscută. După o părere mai veche a lui Mangiuca, Familia, 1884, 67, și Philippide, ZRPh., XXXI, 294, ar fi cuvînt identic cu it. attilarsi, v. prov. atilhar; ipoteză pe drept cuvînt combătută de DAR, cf. REW 2604. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112, ar fi o formă refăcută pe baza lui desteia, și aceasta de la lat. *destilāre (cf. împotriva acestei păreri, Graur, BL, V, 95). Spitzer, BL, VI, 235 se referă, la etimonul tei, puțin probabil. – Der. ateietură, s. f. (haine de duminică, podoabe).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ateiá, atéi, vb. I refl. (reg.) a se îmbrăca (de sărbătoare)

Intrare: ateia
verb (V104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ateia
  • ateiere
  • ateiat
  • ateiatu‑
  • ateind
  • ateindu‑
singular plural
  • ateie
  • ateiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atei
(să)
  • atei
  • ateiam
  • ateiai
  • ateiasem
a II-a (tu)
  • atei
(să)
  • atei
  • ateiai
  • ateiași
  • ateiaseși
a III-a (el, ea)
  • ateie
(să)
  • ateie
  • ateia
  • ateie
  • ateiase
plural I (noi)
  • ateiem
(să)
  • ateiem
  • ateiam
  • ateiarăm
  • ateiaserăm
  • ateiasem
a II-a (voi)
  • ateiați
(să)
  • ateiați
  • ateiați
  • ateiarăți
  • ateiaserăți
  • ateiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ateie
(să)
  • ateie
  • ateiau
  • ateia
  • ateiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)