2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
atăgârțát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atăgărța] (Reg) Atârnare (1).
atăgârța vt [At: HEM 2035 / Pzi: ~țez și atăgârț / E: a2 + tăgârța] (Reg) A atârna (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
atâgârțat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: atăgărța] (Reg) Atârnat2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
atăgîrț și -éz, a -á v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ATĂGÂRȚÁ vb. v. agăța, atârna, prinde, spânzura, suspenda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
atăgîrța vb. v. AGĂȚA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: atăgârțat
atăgârțat adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: atăgârța
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)