3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atârnați m. pl. stâlpii dela streașina casei țărănești. [Cf. târnaț].

atârna [At: P. MAIOR, IST. 255/32 / Pzi: atârn / E: a2 + -târn] 1 vi A cădea liber în jos, fiind suspendat, prins de ceva. 2 vi (Fig) A nădăjdui în ceva. 3 vi (Nob; d. vreme) A fi gata să plouă. 4 vt A pune un obiect astfel încât să atârne (1). 5 vt (Îrg; îe) A-i ~ cuiva belciugul (sau reg, cinghelu, ori, rar, iabașaua) de nas A supune pe cineva. 6 vt (Îe) A-i ~ cuiva lingura (sau lingurile) de gât A nu da cuiva (carea întârziat) de mâncare. 7 vt (Nob) A spânzura un condamnat. 8 vr A se agăța (cu mâinile de ceva). 9 vr (Fig) A se ruga stăruitor de cineva. 10 vr A se apleca sub propria greutate. 11 vr A se apleca sub o povară. 12 vt (Rar) A apăsa pe cineva spre pământ. 13 vi (Nob) A fi beat. 14 vi A trage greu la cântar. 15 vi (Fig) A fi de mare preț. 16 vri A șovăi între două alternative. 17 vi (Îe) A ~ de azi până mâine A fi nehotărât. 18 vi (Îae) A fi leneș. 19 vi A depinde de... 20 vi (Îe) A ~ la (sau de) mâna (ori voia, mila etc.) altuia A fi la cheremul altuia. 21 vt A face pe cineva să depindă de ceva. 22 vi A proveni de undeva.

atârnát1 sn [At: MDA ms / V: atăr~ / Pl: ~uri / E: atârna] (Rar) 1-3 Atârnare (1- 3). 4 (Nob) Spânzurare. 5-10 Atârnare (5-10). 11 Nehotărâre. 12 Lene. 13 Dependență. 14 Proveniență.

atârnat2, ~ă [At: I. GOLESCU, ap. ZANNE IX, 14 / V: atăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: atârna] 1 a Agățat2. 2 a Suspendat2. 3 a Spânzurat2. 4 a Dependent2. 5 a Aplecat2. 6 a Apăsat2. 7 smp (Reg) Stâlpi care sprijină streașină casei Si: (reg) dregi. 8 smp Stâlpi de pălimar.

ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A3 + târn.

ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A3 + târn.

ATÎRNÁ, atî́rn, vb. I. I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). Lumina se cufunda și se pierdea fără urmă în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 36. Din ramură în ramură, cînd atîrnat cu mîinile, cînd cu picioarele... încleștate, ajunse pînă în vîrf. ISPIRESCU, L. 212. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106. Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79. Purta un benișel de felendreș... a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ (Pleonastic) [Buza] cea dedesubt atîrna în jos, de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 244. ◊ Fig. Era cerul vînăt și era lumina zilei fumurie. Atîrna ploaia. PAS, L. I 261. Vremea atîrnă... Soarele luptă, Norii țin piept. TOMA, C. V. 302. La răsărit pe cer atîrna o uriașă perdea de flăcări. REBREANU, R. II 105. 2. Tranz. A agăța, a anina, a suspenda, făcînd să cadă liber în jos. își atirnă tolba cu săgețile la spate. ISPIRESCU, L. 74. În tine [codrule] cînd intrai, Numai o creangă tăiai, Armele de-mi atîrnai. ALECSANDRI, P. P. 263. Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. De arme se descingea, Sus prin crăci mi le-atîrna, Apoi tovarăși chema Și la masă mi-i poftea. ANT. LIT. POP. I 461. ◊ Fig. (Neobișnuit) Era tîrziu și somnul începuse a-mi atîrna greu pleoapele peste ochi. HOGAȘ, DR. 255. ◊ Expr. A-i atîrna (cuiva) lingurile de gît v. lingură. ♦ (Neobișnuit) A spînzura (un condamnat). Cu moarte să se omoare, în furci să-l atîrne. ISPIRESCU, L. 121. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva, a se prinde (cu mîinile). Copilul se atîrnă de gîtul tatălui.Fig. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc S-atîrnă sufleiu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. EMINESCU, O. I 117. II. Intranz. 1. A se apleca spre pămînt sub o povară sau din lipsă de putere (nemaiputînd sta drept). Crengile încărcate cu fructe atîrnau la pămînt. 2. A trage greu (la cîntar), a cîntări (mult), a avea o greutate (relativ) mare; fig. a valora, a prețui. Am 60 kg; dar mai atîrnă și îmbrăcămintea ceva.Puindu-le în cumpănă, i se păru că atîrnă mai mult vorbele femeii. ISPIRESCU, U. 28. III. Intranz. A fi dependent de cineva, a fi sub ascultarea sau stăpînirea cuiva. Ce este mai plăcut decît a nu atîrna de nime. ALECSANDRI, T. 572. ♦ A depinde de ceva, a fi condiționat de ceva. De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230. ♦ (Impersonal) [Hainele] m-ar interesa întrucîtva. Atîrnă și de preț. SADOVEANU, P. M. 163.

ATÎRNÁT, -Ă, atîrnați, -te, adj. Care atîrnă; aplecat spre părnînt. Lîngă el o mîndră salce cu lungi ramuri atîrnate. NEGRUZZI, S. II 14.

ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda, făcând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă la pământ. 2. A avea o greutate (relativ) mare; a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – Din a3 + târn.

ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. Salce cu... ramuri atârnate (NEGRUZZI). – V. atârna.

A ATÂRNÁ atârn 1. intranz. 1) A sta suspendat fiind prins sau agățat de ceva. 2) A se apleca spre pământ (din cauza unei greutăți sau a lipsei de putere). 3) A fi în stare de dependență (față de ceva sau de cineva). 2. tranz. A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a agăța; a suspenda; a spânzura. /a + târn

atârnà v. 1. a agăța de sus în jos: îmi atârnai hainele de o cracă; 2. fig. a depinde: norocul, știi, atârnă de un fir de ață AL. [Poate dela târna de merinde ce se poartă pe umeri].

atî́rn, a v. tr. (d. tîrnă). Spînzur, agăț, anin: a atîrna coșnița de copac. V. intr. Îs spînzurat: fructele atîrnă de ramurĭ. Fig. Depind: asta n’atîrnă de mine. V. refl. Mă agăț: m’am atîrnat de ramurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârná vb., ind. prez. 1 sg. atârn, 3 sg. și pl. atârnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATÂRNÁ vb. 1. v. agăța. 2. a se agăța, a se apuca, a se prinde, a se ține, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgârța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. a spânzura, a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 4. a cădea, a curge, a spânzura. (Părul îi ~ pe spate.) 5. v. apleca. 6. a depinde, (înv.) a spânzura. (Totul ~ de el.)

ATÂRNÁ vb. v. avea, cântări, codi, ezita, pregeta, proveni, rezulta, spânzura, șovăi.

ATÂRNÁT s. v. agățare.

ATÂRNÁT adj. 1. v. agățat. 2. v. clăpăug.

arată toate definițiile

Intrare: atârnați
atârnați substantiv masculin
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • atârnați
  • atârnații
genitiv-dativ singular
plural
  • atârnați
  • atârnaților
vocativ singular
plural
Intrare: atârna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atârna
  • atârnare
  • atârnat
  • atârnatu‑
  • atârnând
  • atârnându‑
singular plural
  • atârnă
  • atârnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atârn
(să)
  • atârn
  • atârnam
  • atârnai
  • atârnasem
a II-a (tu)
  • atârni
(să)
  • atârni
  • atârnai
  • atârnași
  • atârnaseși
a III-a (el, ea)
  • atârnă
(să)
  • atârne
  • atârna
  • atârnă
  • atârnase
plural I (noi)
  • atârnăm
(să)
  • atârnăm
  • atârnam
  • atârnarăm
  • atârnaserăm
  • atârnasem
a II-a (voi)
  • atârnați
(să)
  • atârnați
  • atârnați
  • atârnarăți
  • atârnaserăți
  • atârnaseți
a III-a (ei, ele)
  • atârnă
(să)
  • atârne
  • atârnau
  • atârna
  • atârnaseră
Intrare: atârnat
atârnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atârnat
  • atârnatul
  • atârnatu‑
  • atârna
  • atârnata
plural
  • atârnați
  • atârnații
  • atârnate
  • atârnatele
genitiv-dativ singular
  • atârnat
  • atârnatului
  • atârnate
  • atârnatei
plural
  • atârnați
  • atârnaților
  • atârnate
  • atârnatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atârna

  • 1. intranzitiv A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 9 exemple
    exemple
    • Lumina se cufunda și se pierdea fără urmă în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 36.
      surse: DLRLC
    • Din ramură în ramură, cînd atîrnat cu mîinile, cînd cu picioarele... încleștate, ajunse pînă în vîrf. ISPIRESCU, L. 212.
      surse: DLRLC
    • De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC
    • Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • Purta un benișel de felendreș... a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145.
      surse: DLRLC
    • pleonastic [Buza] cea dedesubt atîrna în jos, de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 244.
      surse: DLRLC
    • figurat Era cerul vînăt și era lumina zilei fumurie. Atîrna ploaia. PAS, L. I 261.
      surse: DLRLC
    • figurat Vremea atîrnă... Soarele luptă, Norii țin piept. TOMA, C. V. 302.
      surse: DLRLC
    • La răsărit pe cer atîrna o uriașă perdea de flăcări. REBREANU, R. II 105.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agăța anina suspenda 5 exemple
    exemple
    • Își atîrnă tolba cu săgețile la spate. ISPIRESCU, L. 74.
      surse: DLRLC
    • În tine [codrule] cînd intrai, Numai o creangă tăiai, Armele de-mi atîrnai. ALECSANDRI, P. P. 263.
      surse: DLRLC
    • Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23.
      surse: DLRLC
    • De arme se descingea, Sus prin crăci mi le-atîrna, Apoi tovarăși chema Și la masă mi-i poftea. ANT. LIT. POP. I 461.
      surse: DLRLC
    • figurat neobișnuit Era tîrziu și somnul începuse a-mi atîrna greu pleoapele peste ochi. HOGAȘ, DR. 255.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: agăța prinde 2 exemple
    exemple
    • Copilul se atârnă de gâtul tatălui.
      surse: DLRLC
    • figurat Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc – S-atîrnă sufleiu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. EMINESCU, O. I 117.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Crengile atârnă de rod.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Crengile încărcate cu fructe atârnau la pământ.
      surse: DLRLC
  • 5. intranzitiv A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Am 60 kg; dar mai atârnă și îmbrăcămintea ceva.
      surse: DLRLC
  • 6. intranzitiv A depinde de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ce este mai plăcut decît a nu atîrna de nime! ALECSANDRI, T. 572.
      surse: DLRLC
    • De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230.
      surse: DLRLC
    • impersonal [Hainele] m-ar interesa întrucîtva. Atîrnă și de preț. SADOVEANU, P. M. 163.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • A + târn
    surse: DEX '09 DEX '98

atârnat

  • 1. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Lîngă el o mîndră salce cu lungi ramuri atîrnate. NEGRUZZI, S. II 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi atârna
    surse: DEX '98 DEX '09