asâmbri, asâmbresc, vb. intranz. – A pleca fără simbrie din slujba cuiva. „A renunța la simbria cuiva; a se lipsi de plată pentru perioada slujită la un stăpân” (Bilțiu 1999): „Să știi că Pintea se asâmbrește, se duce de la tine” (Bilțiu 1999: 425; Desești). – Din sâmbră, simbrie „plată” + a protetic.