12 definiții pentru asupritor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asupritor, ~oare [At: VARLAAM, C. 383/1 / V: (îrg) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: asupri + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care încalcă drepturile cuiva. 3-4 smf, a (Persoană) care nedreptățește. 5 a (Înv; îe) Pricină ~oare Forță majoră. 6 smf Prigonitor. 7 smf Exploatator. 8 smf Constrângător. 9 smf Chinuitor.

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor.

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare.Asupri + suf. -tor.

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritór, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește; împilator, prigonitor. V. exploatator. Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108. ◊ (Adjectival) Măsuri asupritoare.

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival) Măsuri asupritoare. – Din asupri + suf. -(i)tor.

ASUPRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care asuprește; opresor; împilator; exploatator. /a asupri + suf. ~tor

asupritor m. cel ce asuprește: tiran.

asupritór, -oáre adj. și s. Care asuprește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri

asupritór s. m. (sil. -pri-), pl. asupritóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASUPRITÓR adj., s. v. opresor.

ASUPRITOR adj., s. exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțe ~.)

Intrare: asupritor
  • silabație: a-su-pri-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asupritor
  • asupritorul
  • asupritoru‑
plural
  • asupritori
  • asupritorii
genitiv-dativ singular
  • asupritor
  • asupritorului
plural
  • asupritori
  • asupritorilor
vocativ singular
  • asupritorule
plural
  • asupritorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asupritor, -oare asupritoare asupritor

etimologie:

  • Asupri + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98