2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.

ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.

ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect (anume făcut) cu care se astupă ceva; dop, astupuș, capac.

ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare.

ASTUPĂTOÁRE ~óri f. Obiect cu care se astupă ceva. /a astupa + suf. ~ătoare

astupătoare f. 1. astupuș; 2. capac de sobă.

astupătoare f., pl. orĭ. Lucru care astupă (astupuș, dop, capac). V. obturator.

astupător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~tori / E: astupa + -(ă)toare] 1-36 smf, a (Persoană) care astupă (1-3, 6-7, 9, 12-24). 37-42 sf, a (Obiect) cu care se astupă (1-3). 43-44 sf, a (Obiect) cu care se învelește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri

astupătoáre s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.

Intrare: astupătoare
astupătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astupătoare
  • astupătoarea
plural
  • astupători
  • astupătorile
genitiv-dativ singular
  • astupători
  • astupătorii
plural
  • astupători
  • astupătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: astupător
astupător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astupător
  • astupătorul
  • astupătoru‑
  • astupătoare
  • astupătoarea
plural
  • astupători
  • astupătorii
  • astupătoare
  • astupătoarele
genitiv-dativ singular
  • astupător
  • astupătorului
  • astupătoare
  • astupătoarei
plural
  • astupători
  • astupătorilor
  • astupătoare
  • astupătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astupătoare

etimologie:

  • Astupa + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09