9 definiții pentru astronomă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astronóm, ~ă smf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 323/27 / V: (pop) ha- / Pl: ~e / E: fr astronome, lat astronomus] 1 Specialist în astronomie. 2 (Înv) Astrolog (1).

ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus.

ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus.

ASTRONÓM, -Ă s. m. f. specialist în astronomie. (< fr. astronome, lat. astronomus)

*astronóm, -oámă s. (vgr. astronómos, d. ástron, stea, și némo, cultiv). Care se ocupă de astronomie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme

astronómă s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTRONÓM s. (înv. și pop.) astrolog, (pop.) solomonar.

ASTRONOM s. (înv. și pop.) astrolog, (pop.) solomonar.

Intrare: astronomă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astrono
  • astronoma
plural
  • astronome
  • astronomele
genitiv-dativ singular
  • astronome
  • astronomei
plural
  • astronome
  • astronomelor
vocativ singular
  • astrono
  • astronomo
plural
  • astronomelor

astronom, -ă astronom astronomă

  • 1. rar feminin Specialist în astronomie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: solomonar 2 exemple
    exemple
    • Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos. EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
    • Astronomul ar dori ca cursul Uranului să se pripească. BĂLCESCU, O. II 10.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Astronoame Valtasare, Varsă din cer foc și zare Cu catran și cu pucioasă Pe acest tiran să-l arză. TEODORESCU, P. P. 105.
      surse: DLRLC

etimologie: