9 definiții pentru astringență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASTRINGÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – Din fr. astringence.
ASTRINGÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – Din fr. astringence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
astringență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr astringence] 1-2 Proprietate a substanțelor de a fi astringente (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASTRINGÉNȚĂ S. f. Însușirea unor substanțe de a fi astringente.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASTRINGÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – După fr. astringence.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASTRINGÉNȚĂ s.f. Calitatea unor substanțe de a fi astringente. [< fr. astringence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASTRINGÉNȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe astringente. (< fr. astringence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASTRINGÉNȚĂ f. Caracter astringent. /<fr. astringence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
astringénță s. f., g.-d. art. astringénței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
astringénță s. f., g.-d. art. astringénței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
astringență
- 1. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză astringencesurse: DEX '09 DEX '98 DN