astriina v vz astreina

astreina v [At: VARLAAM, C. 238/2 / V: (îrg) -riina / Pzi: ~nez și (înv) astrein / E: a² + streina] (Înv; d. oameni) A (se) înstrăina.

‡ASTREINA, ‡ASTRIENA, ‡ASTRIINA... = ÎNSTRĂINA [străin].

ASTREINA vb. v. astrăina.

înstrăinéz v. tr. (d. străin). Alienez, fac străin (dînd orĭ vînzînd): a înstrăina averea părintească. V. refl. Mă fac străin, mă depărtez cu trupu saŭ cu inima: nu te înstrăina de patrie! – Și streinez și înstreinez (Munt.). Vechĭ și astrăinez și astriinez.