O definiție pentru astrienătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASTRIENĂTURĂ s. f. (Ban.) Înstrăinare. Astrieneturĕ. Abalienatio. AC, 329. Etimologie: astriena + suf. -ătură. Vezi și astrăina, astrienător.
Intrare: astrienătură
astrienătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||