O definiție pentru astrienătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTRIENĂTURĂ s. f. (Ban.) Înstrăinare. Astrieneturĕ. Abalienatio. AC, 329. Etimologie: astriena + suf. -ătură. Vezi și astrăina, astrienător.

Intrare: astrienătură
astrienătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astrienătură
  • astrienătura
plural
  • astrienături
  • astrienăturile
genitiv-dativ singular
  • astrienături
  • astrienăturii
plural
  • astrienături
  • astrienăturilor
vocativ singular
plural