8 definiții pentru astrăgaci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”.

ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”.

astrăgáci sn [At: HEM 1901 / V: (Mol) afterag- / Pl: ~ / E: ns cf bg струган „răzuitor”] (Îrg) 1 Instrument de cizmărie ca un hârleț, pentru întins talpa. 2 Instrument de lemn cu cârlig pentru întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos.

ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie alcătuit dintr-un băț de lemn cu un cîrlig la capăt, care servește la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri, calupuri, astrăgaci, bedreag, dichici și alte custuri tăioase, mușchea, piedecă, hască și clin. CREANGĂ, A. 81.

ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. – Comp. bg. străgači „răzuitor”.

astrăgácĭ și (Mold.) aftărăgacĭ n., pl. ce (probabil, germ. Cp. și cu rus. ostrogáti, a gelui, orĭ cu ung. esztergázni, a întoarce). Sec. 19. O unealtă de lemn lungă cam de jumătate de metru și puțin încovoĭată la un capăt cu care cizmaru întorcea pe față cizma cusută.

astragaciu n. Mold. unealtă, în formă de hârleț, cu care cismarul întinde talpa: între calupuri, astragaciu, bedreag, dichiciu și alte custuri tăioase CR. [Cf. ung. ESZTERGÁZNI, a da la strung].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

astrăgáci s. n., pl. astrăgáce

Intrare: astrăgaci
astrăgaci substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astrăgaci
  • astrăgaciul
  • astrăgaciu‑
plural
  • astrăgace
  • astrăgacele
genitiv-dativ singular
  • astrăgaci
  • astrăgaciului
plural
  • astrăgace
  • astrăgacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astrăgaci, astrăgacesubstantiv neutru

  • 1. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri, calupuri, astrăgaci, bedreag, dichici și alte custuri tăioase, mușchea, piedecă, hască și clin. CREANGĂ, A. 81. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.