astmátic, ~ă [At: DA / V: asm~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr asthmatique, lat asthmaticus] 1-10 smf, a (Persoană) care suferă de astm (1-5). 11-15 a Cauzat de astm (1-5). 16-20 a Privitor la astm (1-5). 20-25 a De astm (1-5).

ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus.

ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m., s. f. (Persoană) care suferă de astmă. 2. Adj. Cauzat de astmă. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus.

ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care suferă de astmă. Olimpia, grasă, astmatică, abia se mișca, vărsînd lacrimi fierbinți pentru cumnata ei. BART, E. 257. 2. Care provine din astmă, cauzat de astmă. Tuse astmatică.

ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astmă. 2. Adj. Cauzat de astmă. Tuse astmatică. – Fr. asthmatique (lat. lit. asthmaticus).

ASTMÁTIC, -Ă adj. 1. (adesea s.) (Suferind) de astmă. 2. Cauzat de astmă. [Cf. fr. asthmatique, lat. asthmaticus].

ASTMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astmă. (< fr. asthmatique, lat. asthmaticus)

ASTMÁTIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care ține de astmă; propriu astmei. Tuse ~că. [Sil. ast-ma-] /<fr. asthmatique, lat. asthmaticus

astmatic a. care are astm.

*astmátic, -ă adj. (vgr. asthmatikós). De astmă: afecțiune astmatică. S. m. și f. Bolnav de astmă.

astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice

astmátic adj. m., s. m. (sil. ast-), pl. astmátici; f. sg. astmátică, pl. astmátice

astmatic.

ASTMÁTIC adj. (MED.) (prin Ban.) șui, șuios. (Criză ~.)

ASTMATIC adj. (MED.) (prin Ban.) șui, șuios. (Criză ~.)