5 definiții pentru astatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astátic, ~ă [At: LTR / Pl: ~ici, ~ice / E: fr astatique] 1 a Care este în echilibru în toate pozițiile. 2 a (D. un ac magnetic) Care este astfel dispus, încât să fie în echilibru indiferent de acțiunile exercitate asupra lui de către un câmp magnetic în care a fost plasat. 3 a (Îs) Echilibru ~ Echilibru indiferent. 4-5 smf, a (Persoană) care suferă de astazie.

ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].

ASTÁTIC, -Ă I. adj. în echilibru în toate pozițiile. II. adj., s. m. f. (suferind) de astazie. (< fr. astatique)

*astátic, -ă adj. (d. vgr. ástatos, instabil). Fiz. Care e în stare de echilibru indiferent: sistemă astatică. Acele astatice ale galvanometruluĭ, sistema a doŭa ace magnetizate egal, legate între ele și așezate așa în cît poliĭ de nume contrar să fie față’n față, ceĭa ce face ca magnetizmu pămîntuluĭ să n’aibă nicĭ o acțiune asupra sistemeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astátic adj. m., pl. astátici; f. sg. astátică, pl. astátice

Intrare: astatic
astatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astatic
  • astaticul
  • astaticu‑
  • astatică
  • astatica
plural
  • astatici
  • astaticii
  • astatice
  • astaticele
genitiv-dativ singular
  • astatic
  • astaticului
  • astatice
  • astaticei
plural
  • astatici
  • astaticilor
  • astatice
  • astaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)