astatic, ~ă [At: LTR / Pl: ~ici, ~ice / E: fr astatique] 1 a Care este în echilibru în toate pozițiile. 2 a (D. un ac magnetic) Care este astfel dispus, încât să fie în echilibru indiferent de acțiunile exercitate asupra lui de către un câmp magnetic în care a fost plasat. 3 a (Îs) Echilibru ~ Echilibru indiferent. 4-5 smf, a (Persoană) care suferă de astazie.

*ASTATIC adj. 📻 Echilibru ~, echilibru indiferent; ⚡ Ace ~e, sistem de două ace magnetice, fixate paralel la capetele unei vergi de cupru, polii de nume contrariu fiind față în față, astfel că sistemul nu este influențat de acțiunea magnetică a pămîntului [fr.].

ASTATIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].

ASTATIC, -Ă I. adj. în echilibru în toate pozițiile. II. adj., s. m. f. (suferind) de astazie. (< fr. astatique)

*astátic, -ă adj. (d. vgr. ástatos, instabil). Fiz. Care e în stare de echilibru indiferent: sistemă astatică. Acele astatice ale galvanometruluĭ, sistema a doŭa ace magnetizate egal, legate între ele și așezate așa în cît poliĭ de nume contrar să fie față’n față, ceĭa ce face ca magnetizmu pămîntuluĭ să n’aibă nicĭ o acțiune asupra sistemeĭ.

astatic adj. m., pl. astatici; f. sg. astatică, pl. astatice