2 intrări

29 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTÂMPĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) astâmpăra și rezultatul ei. [Var.: (pop.) stâmpăráre s. f.] – V. astâmpăra.

ASTÂMPĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) astâmpăra și rezultatul ei. [Var.: (pop.) stâmpăráre s. f.] – V. astâmpăra.

ASTÂMPĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) astâmpăra și rezultatul ei; astâmpăr. [Var.: stâmpăráre s. f.]

ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare.

STÂMPĂRÁ vb. I v. astâmpăra.

STÂMPĂRÁ vb. I v. astâmpăra.

STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare.

STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare.

astămpărare sf [At: BELDIMAN, N. POMP. I, 49 / Pl: ~rări / E: astâmpăra] 1 (Înv) Răcorire. 2 Potolire a zbuciumului Si: astâmpărat1 (2). 3 Abținere. 4 Nemișcare. 5 Odihnă. 6 Domolire.

astâmpăra [At: (a. 1756) URICARIUL XXI, 166 / V: (reg) ~tim~ / Pzi: astâmpăr / E: ml *ex-temperare] 1 vt (Înv; d. apă sau aer foarte fierbinte sau foarte rece) A face suportabil Si: a tempera. 2 vt (D. pasiuni, sentimente) A potoli. 3-4 vtr (D. pasiuni, sentimente) A nu (se) manifesta Si: a (se) abține. 5 vi A nu se mai mișca. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) liniști. 8 vr (Pex; d. evenimente agitate) A se domoli.

astimpăra v vz astâmpăra

ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.

ASTÎMPĂRÁ, astîmpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți; a nu mai necăji pe cineva, a-l lăsa în pace. Spuneți Șuțuleștilor să se astîmpere! a trimis vorbă Cuza. PAS, L. I 107. Doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi! De ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? CREANGĂ, A. 24. De nu te-i astîmpăra, strig foc! ALECSANDRI, T. 203. 2. Refl. A se calma, a se ogoi. Andrei Șchiopul.., se astîmpărase sub șandramaua morii, în chilia lui. SADOVEANU, N. F. 118. Ducîndu-se oaspeții nuntași pe acasă și astîmpărîndu-se toate, s-au dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA, P. 21. Se boceau de nu se mai puteau astîmpăra. ISPIRESCU, L. 329. 3. Tranz. A domoli. Soarele zăpușește firea... aerul joacă, fierbe și mei un pic de adiere nu astîmpăra arsura. DELAVRANCEA, S. 221. De ce-ți astîmperi pasul? COȘBUC, P. I 168. ♦ (Învechit și regional; cu privire la lichide prea calde sau prea reci) A tempera, a stîmpăra. (Refl. pas.) Să se astîmpere [apa cea fierbinte] cu altă apă rece. DRĂGHICI, la TDRG. ♦ (Cu privire la o necesitate fiziologică sau psihică) A face să înceteze, a tempera, a potoli. Să mai stăm cu rîsul și să astîmpărăm altora plînsul! PAS, L. I 138. M-am dus pînă la șipot, ca să-mi astîmpăr arșița. SADOVEANU, N. F. 119. Pe furiș să cat la ea, Să-mi astîmpăr dragostea. PĂUN-PINCIO, P. 55. ♦ (Cu privire la o națiune, un popor, o mulțime) A reduce la inacțiune, a face inofensiv, a supune. Chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108.

ASTÎMPĂRÁRE s. f. 1. Acțiunea de a astîmpăra; potolire, domolire. Astîmpărarea foamei. 2. Astîmpăr, odihnă, liniște. Gînganie fără suflare Umblă făr-astîmpărare; N-are duh, nici nu viază. Toată lumea îndreptează (Ceasornicul). GOROVEI, C. 68.

ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți. ♦ A se calma. 2. Tranz. A face să înceteze; a domoli. [Var.: stâmpărá, vb. I.] – Lat. *ex-temperare.

A SE ASTÂMPĂRÁ mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de liniște; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminți. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare

A ASTÂMPĂRÁ astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare

astâmpărà v. a potoli, a domoli. [Lat. EXTEMPERARE].

2) astîmpăr, a v. tr. (lat. extémpero, -temperáre. – Se conj. ca stîmpăr). Liniștesc, potolesc, domolesc: astîmpăr valurile, poporu, durerea. V. refl. Mă liniștesc, șed bine: astîmpără-te (cuv. adresat des copiilor).

astîmpăráre f. Astîmpăr, liniște.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii

astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărării

astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere

astâmpărá vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi; 3 sg. și pl. astâmpără; conj. prez. 3 sg. și pl. astâmpere

astâmpăr, -stâmperi 2, -stâmpere 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTÂMPĂRÁRE s. v. potolire.

ASTÂMPĂRÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. cuminți.

ASTÎMPĂRA vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) slăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Te rog să te ~!)

ASTÎMPĂRARE s. calmare, domolire, liniștire, potolire. (~ setei.)

A se astâmpăra ≠ a se agita


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

astîmpărá (astî́mpăr, astîmpărát), vb.1. A liniști, a potoli. – 2. A împăca, a calma. – Var. stîmpăra. Lat. extempĕrāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Pușcariu 152; REW 3082; DAR; Rosetti, I, 163); în rom. îi corespund der. de la forma simplă lat. (cf. totuși fr. attremper). Der. astîmpăr, s. n. (liniște, odihnă, pace); astîmpărător, adj. (liniștitor, calmant); neastîmpăr, s. n. (neliniște, agitație); neastîmpărat, adj. (agitat, zvăpăiat).

Intrare: astâmpărare
astâmpărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astâmpărare
  • astâmpărarea
plural
  • astâmpărări
  • astâmpărările
genitiv-dativ singular
  • astâmpărări
  • astâmpărării
plural
  • astâmpărări
  • astâmpărărilor
vocativ singular
plural
stâmpărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâmpărare
  • stâmpărarea
plural
  • stâmpărări
  • stâmpărările
genitiv-dativ singular
  • stâmpărări
  • stâmpărării
plural
  • stâmpărări
  • stâmpărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: astâmpăra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astâmpăra
  • astâmpărare
  • astâmpărat
  • astâmpăratu‑
  • astâmpărând
  • astâmpărându‑
singular plural
  • astâmpără
  • astâmpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astâmpăr
(să)
  • astâmpăr
  • astâmpăram
  • astâmpărai
  • astâmpărasem
a II-a (tu)
  • astâmperi
(să)
  • astâmperi
  • astâmpărai
  • astâmpărași
  • astâmpăraseși
a III-a (el, ea)
  • astâmpără
(să)
  • astâmpere
  • astâmpăra
  • astâmpără
  • astâmpărase
plural I (noi)
  • astâmpărăm
(să)
  • astâmpărăm
  • astâmpăram
  • astâmpărarăm
  • astâmpăraserăm
  • astâmpărasem
a II-a (voi)
  • astâmpărați
(să)
  • astâmpărați
  • astâmpărați
  • astâmpărarăți
  • astâmpăraserăți
  • astâmpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • astâmpără
(să)
  • astâmpere
  • astâmpărau
  • astâmpăra
  • astâmpăraseră
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâmpăra
  • stâmpărare
  • stâmpărat
  • stâmpăratu‑
  • stâmpărând
  • stâmpărându‑
singular plural
  • stâmpără
  • stâmpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâmpăr
(să)
  • stâmpăr
  • stâmpăram
  • stâmpărai
  • stâmpărasem
a II-a (tu)
  • stâmperi
(să)
  • stâmperi
  • stâmpărai
  • stâmpărași
  • stâmpăraseși
a III-a (el, ea)
  • stâmpără
(să)
  • stâmpere
  • stâmpăra
  • stâmpără
  • stâmpărase
plural I (noi)
  • stâmpărăm
(să)
  • stâmpărăm
  • stâmpăram
  • stâmpărarăm
  • stâmpăraserăm
  • stâmpărasem
a II-a (voi)
  • stâmpărați
(să)
  • stâmpărați
  • stâmpărați
  • stâmpărarăți
  • stâmpăraserăți
  • stâmpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • stâmpără
(să)
  • stâmpere
  • stâmpărau
  • stâmpăra
  • stâmpăraseră
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astimpăra
  • astimpărare
  • astimpărat
  • astimpăratu‑
  • astimpărând
  • astimpărându‑
singular plural
  • astimpără
  • astimpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astimpăr
(să)
  • astimpăr
  • astimpăram
  • astimpărai
  • astimpărasem
a II-a (tu)
  • astimperi
(să)
  • astimperi
  • astimpărai
  • astimpărași
  • astimpăraseși
a III-a (el, ea)
  • astimpără
(să)
  • astimpere
  • astimpăra
  • astimpără
  • astimpărase
plural I (noi)
  • astimpărăm
(să)
  • astimpărăm
  • astimpăram
  • astimpărarăm
  • astimpăraserăm
  • astimpărasem
a II-a (voi)
  • astimpărați
(să)
  • astimpărați
  • astimpărați
  • astimpărarăți
  • astimpăraserăți
  • astimpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • astimpără
(să)
  • astimpere
  • astimpărau
  • astimpărară
  • astimpăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astâmpărare stâmpărare

etimologie:

  • vezi astâmpăra
    surse: DEX '98 DEX '09

astâmpăra stâmpăra astimpăra

  • 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți.
    exemple
    • Spuneți Șuțuleștilor să se astîmpere! a trimis vorbă Cuza. PAS, L. I 107.
      surse: DLRLC
    • Doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi! De ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? CREANGĂ, A. 24.
      surse: DLRLC
    • De nu te-i astîmpăra, strig foc! ALECSANDRI, T. 203.
      surse: DLRLC
    • Andrei Șchiopul.., se astîmpărase sub șandramaua morii, în chilia lui. SADOVEANU, N. F. 118.
      surse: DLRLC
    • Ducîndu-se oaspeții nuntași pe acasă și astîmpărîndu-se toate, s-au dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA, P. 21.
      surse: DLRLC
    • Se boceau de nu se mai puteau astîmpăra. ISPIRESCU, L. 329.
      surse: DLRLC
  • 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli înceta 2 exemple
    exemple
    • Soarele zăpușește firea... aerul joacă, fierbe și nici un pic de adiere nu astîmpăra arsura. DELAVRANCEA, S. 221.
      surse: DLRLC
    • De ce-ți astîmperi pasul? COȘBUC, P. I 168.
      surse: DLRLC
    • 2.1. învechit regional Cu privire la lichide prea calde sau prea reci:
      exemple
      • reflexiv pasiv Să se astîmpere [apa cea fierbinte] cu altă apă rece. DRĂGHICI, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Cu privire la o necesitate fiziologică sau psihică) A face să înceteze.
      exemple
      • Să mai stăm cu rîsul și să astîmpărăm altora plînsul! PAS, L. I 138.
        surse: DLRLC
      • M-am dus pînă la șipot, ca să-mi astîmpăr arșița. SADOVEANU, N. F. 119.
        surse: DLRLC
      • Pe furiș să cat la ea, Să-mi astîmpăr dragostea. PĂUN-PINCIO, P. 55.
        surse: DLRLC
    • 2.3. (Cu privire la o națiune, un popor, o mulțime) A reduce la inacțiune, a face inofensiv.
      surse: DLRLC sinonime: supune un exemplu
      exemple
      • Chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108.
        surse: DLRLC

etimologie: