Definiția cu ID-ul 895878:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASTÎMPĂRARE s. f. 1. Acțiunea de a astîmpăra; potolire, domolire. Astîmpărarea foamei. 2. Astîmpăr, odihnă, liniște. Gînganie fără suflare Umblă făr-astîmpărare; N-are duh, nici nu viază. Toată lumea îndreptează (Ceasornicul). GOROVEI, C. 68.