3 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asoga vt [At: DA / Pzi: ~og / E: a- + soga] A soage.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

asogát, -ă, adj. – (reg.) (ref. la aluatul de pâine) Modelat, frământat. – Din asoga.

asogá, asog, vb. tranz. – (reg.; înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni, Oncești). 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt (în Budești, Berbești, Vad, Săcel, Petrova, Vișeu, cf. ALRRM, 1971: 523): „Aluat de grâu asogând” (Bârlea, 1924: 85); „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi, 1925: 271). (Trans. Nord și Maramureș, v. ALR, 1965: 1.056). – Din a protetic + soga (var. a lui soage „a modela aluatul” < lat. subigere „a îndrepta, a împinge în sus; a frământa”) (MDA).

asogá, asog, vb. tranz. – (înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni, Oncești). 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt (în Budești, Berbești, Vad, Săcel, Petrova, Vișeu) (ALR 1971: 523): „Aluat de grâu asogând” (Bârlea 1924: 85); „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi 1925: 271). Atestat doar în nordul Transilvaniei și Maramureș (ALR 1965: 1056). – Din a- + soga (MDA).

Intrare: asogat
asogat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: asogat
asogat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asogat
  • asogatul
  • asogatu‑
  • asoga
  • asogata
plural
  • asogați
  • asogații
  • asogate
  • asogatele
genitiv-dativ singular
  • asogat
  • asogatului
  • asogate
  • asogatei
plural
  • asogați
  • asogaților
  • asogate
  • asogatelor
vocativ singular
plural
Intrare: asoga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asoga
  • asogare
  • asogat
  • asogatu‑
  • asogând
  • asogându‑
singular plural
  • aso
  • asogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asog
(să)
  • asog
  • asogam
  • asogai
  • asogasem
a II-a (tu)
  • asogi
(să)
  • asogi
  • asogai
  • asogași
  • asogaseși
a III-a (el, ea)
  • aso
(să)
  • asoge
  • asoga
  • asogă
  • asogase
plural I (noi)
  • asogăm
(să)
  • asogăm
  • asogam
  • asogarăm
  • asogaserăm
  • asogasem
a II-a (voi)
  • asogați
(să)
  • asogați
  • asogați
  • asogarăți
  • asogaserăți
  • asogaseți
a III-a (ei, ele)
  • aso
(să)
  • asoge
  • asogau
  • asoga
  • asogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)