asogare sf [At: MDA ms / Pl: ~gări / E: asoga] Soagere.

asoga vt [At: DA / Pzi: ~og / E: a- + soga] A soage.

asoga, asog, v.t. (reg.; înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea. 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt: „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi, 1925: 271). (Trans. Nord, Maram.). – Din a- (protetic) + soga (var. a lui soage „a modela aluatul” < lat. subigere „a îndrepta, a împinge în sus; a frământa”) (MDA).

asoga, asog, vb. tranz. – (reg.; înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni, Oncești). 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt (în Budești, Berbești, Vad, Săcel, Petrova, Vișeu, cf. ALRRM, 1971: 523): „Aluat de grâu asogând” (Bârlea, 1924: 85); „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi, 1925: 271). (Trans. Nord și Maramureș, v. ALR, 1965: 1.056). – Din a protetic + soga (var. a lui soage „a modela aluatul” < lat. subigere „a îndrepta, a împinge în sus; a frământa”) (MDA).

asoga, asog, vb. tranz. – (înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni, Oncești). 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt (în Budești, Berbești, Vad, Săcel, Petrova, Vișeu) (ALR 1971: 523): „Aluat de grâu asogând” (Bârlea 1924: 85); „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi 1925: 271). Atestat doar în nordul Transilvaniei și Maramureș (ALR 1965: 1056). – Din a- + soga (MDA).