2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASMĂȚÚI s. m. v. hasmațuchi.

ASMĂȚÚI s. m. v. hasmațuchi.

asmățui sm vz hasmațuchi

ASMĂȚÚI s. m. V. hasmațuchi.

ASMĂȚUÍ s. m. v. hasmațuchi.

asmățúĭ, V. hașmacĭucă.

ASMAȚÚCHI s. m. v. hasmațuchi.

ASMAȚÚCHI s. m. v. hasmațuchi.

HASMAȚÚCHI s. m. 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmațúchi, asmățúi s. m., hașmaciúcă s. f.] – Et. nec.

HASMAȚÚCHI s. m. 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmațúchi, asmățúi s. m., hașmaciúcă s. f.] – Et. nec.

HAȘMACIÚCĂ s. f. v. hasmațuchi.

HAȘMACIÚCĂ s. f. v. hasmațuchi.

asmațúchi sm vz hasmațuchi

cherbél sm [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: ger kälber (kropf)] (Bot; Trs) 1 Asmățui (Anthiscus cerefolium). 2 (Îc) ~ auriu Antonică (Chaerophyllum aromaticum).

chérvăl sm [At: PĂCALĂ, M. R. 22 / E: ger kerbel] (Bot) Asmățui (Anthriscus cerefolium).

hasmațuchi smi [At: (a. 1773) GCR II, 98 / V: amazu~, asmațiu, asmațuc, as~, asmațuic, asmăciuc, asmățui, ațima~, ațmaciuc, hagim~, harmagiuc, harm~, hașmaciu sf, hașm~, hațm~, hazm~ / E: ns cf tc asma ğyk] (Bot) 1 (Șîc asmațui-măgăresc) Planta erbacee Anthriscus cerefolium, cu miros caracteristic, din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită cu peri moi în regiunea nodurilor, cu flori albe și fructe lungi, care crește în tufișuri, la marginea pădurilor și a viilor, cultivată uneori ca plantă culinară Si: (reg) turbure, turburea. 2 (Reg; îf hașmaciucă) Planta erbacee Anthrisque silvestris, cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele. 3 (Reg; îaf) Planta Chaerophyllum silvestre. 4 (Îe) A mânca ~ A se păcăli. 5 (Reg; îc ~ul-măgarului sau ~-măgăresc) Planta Torilis anthriscus. 6 (Reg; îc ~-sălbatic) Planta Anthriscus trichosperma. 7 Bolgari (Ranunculus sceleratus). 8 Hajme (Allium ascalonicum).

ASMAȚÚCHI s. m. V. hasmațuchi.

ASMAȚÚCHI s. m. v. hasmatuchi.

HASMAȚÚCHI s. m. Plantă erbacee, mirositoare, cu flori albe, din familia umbeliferelor; crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor și a viilor, uneori fiind cultivată ca plantă culinară (Anthriscus Cerefolium). – Variante: asmațúchi, asmățúi (NEGRUZZI, la TDRG), hațmațuchi s. m.

HAȚMAȚÚCHI s. m. v. hasmațuchi.

HASMAȚÚCHI m. Plantă erbacee plăcut mirositoare cu frunze compuse și flori albe, folosită ca plantă culinară. [Sil. has-ma-țuchi] /<turc. asmaik

asmațuiu m. plantă de grădină întrebuințată ca dres în bucate. [Și asmaciuc = turc. ASMAČYK, lit. viță mică; variantele asmațuiu și hasmațuchiu indică un intermediar neo-grec].

hasmațúchĭ și -țúĭ, V. hașmacĭucă.

hașmacĭúcă (Trans.) f., pl. ĭ, și hasmațúchĭ (Mold. nord) m. (d. ung. hagymacsicsó, bulb de usturoĭ, saŭ d. turc. asmačyk, dim. d. asma, butuc de vița, că se zice și asmățui. V. hașmă). O plantă umbeliferă din ale căreĭ frunze se face salată (anthriscus cerefolium, cu varietatea anthriscus silvestris saŭ chaerophyllum silvestre).

arată toate definițiile

Intrare: asmățui
asmățui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hasmațuchi
  • silabație: has-ma-țuchi
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hasmațuchi
  • hasmațuchiul
  • hasmațuchiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hasmațuchi
  • hasmațuchiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asmațuchi
  • asmațuchiul
  • asmațuchiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • asmațuchi
  • asmațuchiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asmățui
  • asmățuiul
  • asmățuiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • asmățui
  • asmățuiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașmaciu
  • hașmaciuca
plural
genitiv-dativ singular
  • hașmaciuci
  • hașmaciucii
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hațmațuchi
  • hațmațuchiul
  • hațmațuchiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hațmațuchi
  • hațmațuchiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hasmațuchi asmațuchi asmățui hașmaciucă hațmațuchi

  • 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară (Anthriscus cerefolium).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. regional Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele (Anthriscus silvestris).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: