2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asigurát1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: asigura] Asigurare (1).

asigurat2, ~ă [At: COSTINESCU / V: (înv) asecu- / Pl: ~ați, ~e / E: asigura] 1 a Devenit ori făcut sigur sau durabil. 2 a Garantat printr-o asigurare (3). 3 a Pus în siguranță. 4 smf Persoană care se asigură (2). 5 smf Salariat care beneficiază de asigurările (5) sociale. 6 a Fixat.

ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura.

ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura.

ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f. Persoană care (se) asigură (3). Asiguratul se bucură de toate drepturile prevăzute în contractul de asigurare.

ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f. Persoană care se asigură (3). ◊ (Adjectival) Casă asigurată.V. asigura.

ASIGURÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a încheiat un contract de asigurare; (cel) care se asigură. [Pl. -ați, -ate. / < asigura].

ASIGURÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a încheiat o convenție de asigurare. (< asigura)

ASIGURÁT ~ți m. Persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract de asigurare. /v. a (se) asigura

asigurat a. încredințat. ║ m. garantat printr’o asigurare.

*asigurát, -ă Încredințat. Apărat pintr’o asigurare, pintr’o garanție, pintr’o întăritură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte

asigurát s. m., adj. m., pl. asiguráți; f. sg. asigurátă, pl. asiguráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: asigurată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asigura
  • asigurata
plural
  • asigurate
  • asiguratele
genitiv-dativ singular
  • asigurate
  • asiguratei
plural
  • asigurate
  • asiguratelor
vocativ singular
  • asigura
  • asigurato
plural
  • asiguratelor
Intrare: asigurat (adj.)
asigurat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asigurat
  • asiguratul
  • asiguratu‑
  • asigura
  • asigurata
plural
  • asigurați
  • asigurații
  • asigurate
  • asiguratele
genitiv-dativ singular
  • asigurat
  • asiguratului
  • asigurate
  • asiguratei
plural
  • asigurați
  • asiguraților
  • asigurate
  • asiguratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asigurat, -ă asigurat (2) asigurată

  • 1. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: neasigurat 2 exemple
    exemple
    • Asiguratul se bucură de toate drepturile prevăzute în contractul de asigurare.
      surse: DLRLC
    • Casă asigurată.
      surse: DLRM

etimologie:

  • vezi asigura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN