3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asignát1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr assignat] 1 Bancnotă franceză emisă în timpul Revoluției din 1789, destinată vânzării proprietăților naționale Si: asignație (2). 2 Nume dat bancnotei în trecut în unele țări.

asignat2, ~ă [At: COD. ȚIV. / Pl: ~ați, ~e / E: asigna] 1 a (Rar) Repartizat ca parte sau ca responsabilitate. 2 a (Jur; cmr; d. fonduri) Afectat pentru o plată oarecare. 3 a Indicat printr-un indice, printr-un semn oarecare etc. 4 sm (Jur; cmr; înv) Debitorul în calitate de terță persoană de la care creditorul își ia datoria Si: asignant (2), asignatar (1).

ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat.

ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat.

ASIGNÁT s.n. Hârtie-monedă franceză, emisă în timpul revoluției din 1789. [< fr. assignat].

ASIGNÁT s. n. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului. (< fr. assignat)

asignat n. hârtie-monedă emisă în timpul Revoluțiunii franceze (dela 1790- 1796).

*asignát n., pl. e. (fr. assignat). Hîrtie-monetă (în timpu mariĭ revoluțiunĭ franceze) a căreĭ valoare era asignată pe bunurĭ naționale (1790-1796).

asigna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: lat assignare, fr assigner] 1 (Rar) A repartiza cuiva ceva ce i se cuvine sau de care trebuie să aibă grijă Si: (îrg) a asemna (1). 2 (Jur; cmr) A afecta un fond pentru plata unei datorii, unei rente Si: (îrg) a asemna. 3 (Trs) A emite un mandat de plată Si: (îrg) a asemna (3). 4 (Rar) A atribui unei mărimi un indice, un semn oarecare etc.

A ASIGNÁ ~éz tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner

asignà v. 1. a fixa, a determina: a asigna ziua; 2. a chema în judecată; 3. a afecta fonduri la plata unei datorii.

*asignéz v. tr. (lat. assignare. V. semn). Fixez, hotărăsc: a asigna ziŭa. Chem în judecată. Afectez fondurĭ la plată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asignát s. n., pl. asignáte

asignát s. n., pl. asignáte

asigná vb., ind. prez. 1 sg. asignéz, 3 sg. și pl. asigneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASIGNÁT s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.

asignat s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. HÎRTIE. HÎRTIE-MONEDĂ.

Intrare: asignat (adj.)
asignat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asignat
  • asignatul
  • asignatu‑
  • asigna
  • asignata
plural
  • asignați
  • asignații
  • asignate
  • asignatele
genitiv-dativ singular
  • asignat
  • asignatului
  • asignate
  • asignatei
plural
  • asignați
  • asignaților
  • asignate
  • asignatelor
vocativ singular
plural
Intrare: asignat (s.n.)
asignat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asignat
  • asignatul
  • asignatu‑
plural
  • asignate
  • asignatele
genitiv-dativ singular
  • asignat
  • asignatului
plural
  • asignate
  • asignatelor
vocativ singular
plural
Intrare: asigna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asigna
  • asignare
  • asignat
  • asignatu‑
  • asignând
  • asignându‑
singular plural
  • asignea
  • asignați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asignez
(să)
  • asignez
  • asignam
  • asignai
  • asignasem
a II-a (tu)
  • asignezi
(să)
  • asignezi
  • asignai
  • asignași
  • asignaseși
a III-a (el, ea)
  • asignea
(să)
  • asigneze
  • asigna
  • asignă
  • asignase
plural I (noi)
  • asignăm
(să)
  • asignăm
  • asignam
  • asignarăm
  • asignaserăm
  • asignasem
a II-a (voi)
  • asignați
(să)
  • asignați
  • asignați
  • asignarăți
  • asignaserăți
  • asignaseți
a III-a (ei, ele)
  • asignea
(să)
  • asigneze
  • asignau
  • asigna
  • asignaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asignat (s.n.)

  • 1. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.
      surse: MDN '00
    • 1.1. Hârtie-monedă franceză, emisă în timpul revoluției din 1789.
      surse: DN

etimologie: