2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia. [Pr.: -xi-e-] – V. asfixia.

ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia. [Pr.: -xi-e-] – V. asfixia.

ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia; asfixie, sufocare. Gazele otrăvitoare provoacă asfixierea. – Pronunțat: -xi-e-.

ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia; sufocare. [Pr.: -xi-e-]

asfixiére (-xi-e-) s. f., g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri

asfixiére s. f. (sil. -xi-e-), g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri

asfixiére sf [At: DA / V: (înv) -iare / P: -xi-e- / Pl: ~ri / E: asfixia] 1 Sufocare prin asfixie (1). 2 Asfixie (2).

ASFIXIÉRE s. v. asfixie.

ASFIXIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) asfixia și rezultatul ei; sufocare. [< asfixia].

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ, așfixiez, vb. I. Tranz. A înăbuși, a curma respirația cuiva; a provoca moartea cuiva prin asfixie. ◊ Refl. S-a asfixiat din lipsă de oxigen. – Pronunțat: -xi-a.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] – Fr. asphyxier.

asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)

asfixiá vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. asfixiáză, 1 pl. asfixiém (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asfixiéze; ger. asfixiínd (sil. -xi-ind)

asfixiá vtr [At: DA / P: -xi-a / Pzi: -iéz / E: fr asphyxier] 1-2 A provoca sau a suferi o asfixie (1). 3-4 (Pex) A omorî sau a muri prin asfixie (1).

ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)

ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].

ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)

A SE ASFIXIÁ mă ~éz intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuși; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

Intrare: asfixiere
asfixiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asfixiere asfixierea
plural asfixieri asfixierile
genitiv-dativ singular asfixieri asfixierii
plural asfixieri asfixierilor
vocativ singular
plural
Intrare: asfixia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asfixia asfixiere asfixiat asfixiind singular plural
asfixia asfixiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asfixiez (să) asfixiez asfixiam asfixiai asfixiasem
a II-a (tu) asfixiezi (să) asfixiezi asfixiai asfixiași asfixiaseși
a III-a (el, ea) asfixia (să) asfixieze asfixia asfixie asfixiase
plural I (noi) asfixiem (să) asfixiem asfixiam asfixiarăm asfixiaserăm, asfixiasem*
a II-a (voi) asfixiați (să) asfixiați asfixiați asfixiarăți asfixiaserăți, asfixiaseți*
a III-a (ei, ele) asfixia (să) asfixieze asfixiau asfixia asfixiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)