opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASEZONARE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona. – V. asezona.

asezonare sf [At: DEX2 / Pl: ~nări / E: asezona] 1 Condimentare. 2 Operație care face ca un lucru să pară mai atractiv, mai deosebit, Si: asezonat1 (2).

ASEZONARE, asezonări, s. f. Faptul de a asezona. – V. asezona.

ASEZONARE s.f. Acțiunea de a asezona și rezultatul ei. [< asezona].

ASEZONA, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner.

asezona vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr assaisonner] 1 A pune ingrediente într-o mâncare pentru a-i da un gust bun (picant) Si: a condimenta. 2 (Fig; irn) A adăuga ceva la un lucru pentru ca acesta să fie mai atractiv, mai deosebit.

ASEZONA, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner.

ASEZONA, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mîncare. – Fr. assaisonner.

ASEZONA vb. I. tr. A pune ingrediente într-o mîncare. [P.i. -nez. / < fr. assaisonner].

ASEZONA vb. tr. a pune ingrediente într-o mâncare. (< fr. assaisonner)

A ASEZONA ~ez tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu ingrediente. /<fr. assaisonner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asezonare s. f., g.-d. art. asezonării; pl. asezonări

asezonare s. f., g.-d. art. asezonării; pl. asezonări

asezonare s. f., g. -d. art. asezonării; pl. asezonări

asezona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asezonez, 3 asezonează; conj. prez. 1 sg. să asezonez, 3 să asezoneze

asezona (a ~) vb., ind. prez. 3 asezonează

asezona vb., ind. prez. 3 sg. asezonează

Intrare: asezonare
asezonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asezonare
  • asezonarea
plural
  • asezonări
  • asezonările
genitiv-dativ singular
  • asezonări
  • asezonării
plural
  • asezonări
  • asezonărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: asezona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asezona
  • asezonare
  • asezonat
  • asezonatu‑
  • asezonând
  • asezonându‑
 singular plural
  • asezonează
  • asezonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asezonez
 (să)
  • asezonez
  • asezonam
  • asezonai
  • asezonasem
a II-a (tu)
  • asezonezi
 (să)
  • asezonezi
  • asezonai
  • asezonași
  • asezonaseși
a III-a (el, ea)
  • asezonează
 (să)
  • asezoneze
  • asezona
  • asezonă
  • asezonase
plural I (noi)
  • asezonăm
 (să)
  • asezonăm
  • asezonam
  • asezonarăm
  • asezonaserăm
  • asezonasem
a II-a (voi)
  • asezonați
 (să)
  • asezonați
  • asezonați
  • asezonarăți
  • asezonaserăți
  • asezonaseți
a III-a (ei, ele)
  • asezonează
 (să)
  • asezoneze
  • asezonau
  • asezonară
  • asezonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asezonare, asezonărisubstantiv feminin

  • 1. livresc Faptul de a asezona. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi asezona DEX '09 DEX '98 DN

asezona, asezonezverb

  • 1. livresc A pune ingrediente într-o mâncare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.