2 intrări

24 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi.

ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi.

aservíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: aservi] Supunere a unui popor, a unui grup social, a unui individ intereselor altora Si: subjugare, înrobire, (pop) robire, (îvp) șerbire.

ASERVÍRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire. Eliberarea țării noastre de către armata sovietică a creat condițiile pentru a se pune capăt o dată pentru totdeauna aservirii țării noastie de către trusturile străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 237, 2/4.

ASERVÍRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire.

ASERVÍRE s.f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare. [< aservi].

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir.

asérvi vt [At: DA / Pzi: -vesc / E: fr asservir] A supune un popor, un grup social, un individ unei clase dominante sau unor interese străine Si: a subjuga, a înrobi, (pop) a robi, (îvp) a șerbi.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un individ, un popor, o țară) A supune unor interese străine, a aduce sub totală ascultare și dependență; a subjuga, a robi. Oportuniștii Internaționalei a II-a, care jucau rolul de agenți ai imperialismului în mișcarea muncitorească, căutau să aservească mișcarea muncitorească intereselor burgheziei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 35.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.

ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].

ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)

A ASERVÍ ~ésc tranz. (popoare, țări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /<fr. asservir

*aservésc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependență extremă: Jidaniĭ vor să ne aservească finanțeĭ lor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aservíre s. f., g.-d. art. aservírii

aservíre s. f. → servire

aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASERVÍRE s. 1. v. subjugare. 2. v. dependență. 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~ a unor țărani.)

ASERVIRE s. 1. înrobire, robie, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. atîrnare, dependență, subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~.) 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~.)

ASERVI vb. a înrobi, a robi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.)

A aservi ≠ a dezrobi, a elibera

Intrare: aservire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aservire
  • aservirea
plural
  • aserviri
  • aservirile
genitiv-dativ singular
  • aserviri
  • aservirii
plural
  • aserviri
  • aservirilor
vocativ singular
plural
Intrare: aservi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aservi
  • aservire
  • aservit
  • aservitu‑
  • aservind
  • aservindu‑
singular plural
  • aservește
  • aserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aservesc
(să)
  • aservesc
  • aserveam
  • aservii
  • aservisem
a II-a (tu)
  • aservești
(să)
  • aservești
  • aserveai
  • aserviși
  • aserviseși
a III-a (el, ea)
  • aservește
(să)
  • aservească
  • aservea
  • aservi
  • aservise
plural I (noi)
  • aservim
(să)
  • aservim
  • aserveam
  • aservirăm
  • aserviserăm
  • aservisem
a II-a (voi)
  • aserviți
(să)
  • aserviți
  • aserveați
  • aservirăți
  • aserviserăți
  • aserviseți
a III-a (ei, ele)
  • aservesc
(să)
  • aservească
  • aserveau
  • aservi
  • aserviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aservire

  • 1. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: robire subjugare supunere antonime: eliberare un exemplu
    exemple
    • Eliberarea țării noastre de către armata sovietică a creat condițiile pentru a se pune capăt o dată pentru totdeauna aservirii țării noastre de către trusturile străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 237, 2/4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aservi
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

aservi

  • 1. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: robi subjuga înrobi antonime: dezrobi elibera un exemplu
    exemple
    • Oportuniștii Internaționalei a II-a, care jucau rolul de agenți ai imperialismului în mișcarea muncitorească, căutau să aservească mișcarea muncitorească intereselor burgheziei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 35.
      surse: DLRLC

etimologie: