O definiție pentru asertoriu

asertóriu, -ie a vz asertoric

Intrare: asertoriu
asertoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asertoriu asertoriul asertorie asertoria
plural asertorii asertoriii asertorii asertoriile
genitiv-dativ singular asertoriu asertoriului asertorii asertoriei
plural asertorii asertoriilor asertorii asertoriilor
vocativ singular
plural

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

asertóriu adj. m., f. asertórie; pl. m. și f. asertórii