2 intrări

O definiție

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

a aserta vb., ind. prez. 1 sg. asertez

Intrare: asertare
asertare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asertare
  • asertarea
plural
  • asertări
  • asertările
genitiv-dativ singular
  • asertări
  • asertării
plural
  • asertări
  • asertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aserta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aserta
  • asertare
  • asertat
  • asertatu‑
  • asertând
  • asertându‑
singular plural
  • asertea
  • asertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asertez
(să)
  • asertez
  • asertam
  • asertai
  • asertasem
a II-a (tu)
  • asertezi
(să)
  • asertezi
  • asertai
  • asertași
  • asertaseși
a III-a (el, ea)
  • asertea
(să)
  • aserteze
  • aserta
  • asertă
  • asertase
plural I (noi)
  • asertăm
(să)
  • asertăm
  • asertam
  • asertarăm
  • asertaserăm
  • asertasem
a II-a (voi)
  • asertați
(să)
  • asertați
  • asertați
  • asertarăți
  • asertaserăți
  • asertaseți
a III-a (ei, ele)
  • asertea
(să)
  • aserteze
  • asertau
  • aserta
  • asertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)