Intrare: asertare
asertare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asertare asertarea
plural asertări asertările
genitiv-dativ singular asertări asertării
plural asertări asertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aserta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aserta asertare asertat asertând singular plural
asertea asertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asertez (să) asertez asertam asertai asertasem
a II-a (tu) asertezi (să) asertezi asertai asertași asertaseși
a III-a (el, ea) asertea (să) aserteze aserta asertă asertase
plural I (noi) asertăm (să) asertăm asertam asertarăm asertaserăm, asertasem*
a II-a (voi) asertați (să) asertați asertați asertarăți asertaserăți, asertaseți*
a III-a (ei, ele) asertea (să) aserteze asertau aserta asertaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

a asertá vb., ind. prez. 1 sg. asertéz