2 intrări

21 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asemuít, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pl: ~iți, ~e / E: asemui] 1 Asemănător. 2 (Construit cu pp „cu”, rar cu dativul) Care este comparat.

ASEMUÍT, -Ă, asemuiți, -te, adj. Asemănător cu..., asemenea, identic, la fel. Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, tnecînd casele într-o atmosferă grea, fumurie și împufată, asemuită cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălților. DELAVRANCEA, S. 107. Nouă... ne trebuiește la orice rimă cele trei litere finale asemuite între ele. MACEDONSKI, O. IV 32.

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui.

asemui [At: ZILOT, CRON., ap. HEM 1852 / Pzi: ~esc / E: a3 + seamă + -ui] 1-2 vtr (Construit cu pp „cu”, rar cu dativul) A (se) asemăna. [1] 2 vt (Înv) A compara. 3-4 vtr (Rar; construit cu pp „cu”, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 vt (Înv; pex) A confunda.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 2 după 2. — Ladislau Strifler

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3- + seamă + suf. -ui.

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. A stabili o asemănare, a asemăna, a pune alături, a compara. Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. [Poetul] nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. ◊ Refl. pas. Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. 2. A lua pe cineva drept altul (cu care seamănă), a confunda. (Atestat în forma semui) S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132,. - Variantă: semuí vb. IV.

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. A stabili o asemănare; a asemăna, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. [Var.: semuí vb. IV] – Din a3 + seamă.

A SE ASEMÚI mă asémui intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemăna. /a + seamă + suf. ~ui

A ASEMUÍ ~iésc tranz. 1) A face să se asemuie. 2) A identifica comițând o confuzie; a confunda. ~ pe cineva cu un cunoscut. /a + seamă + suf. ~ui

asemuì v. a asimila, a compara: a-i asemui cu șire lungi de melancolici cocori OD. [Dela seamă cu sufixul ui (cf. prețui)].

asemăluĭésc și asemuĭésc, V. sămuĭesc.

asemuĭésc, asemăluĭésc, V. sămuĭesc.

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă

asemuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. asemuiáscă

asemui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, conj. asemuiască)

asemuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASEMUÍ vb. 1. v. semăna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.

ASEMUI vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) compara, (înv. și reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemăna, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a asemăna, a confunda, a semui. (L-a ~ cu altcineva.)

A se asemui ≠ a (se) deosebi, a se destinge

Intrare: asemuit
asemuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asemuit
  • asemuitul
  • asemuitu‑
  • asemuită
  • asemuita
plural
  • asemuiți
  • asemuiții
  • asemuite
  • asemuitele
genitiv-dativ singular
  • asemuit
  • asemuitului
  • asemuite
  • asemuitei
plural
  • asemuiți
  • asemuiților
  • asemuite
  • asemuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: asemui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemui
  • asemuire
  • asemuit
  • asemuitu‑
  • asemuind
  • asemuindu‑
singular plural
  • asemuiește
  • asemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemuiesc
(să)
  • asemuiesc
  • asemuiam
  • asemuii
  • asemuisem
a II-a (tu)
  • asemuiești
(să)
  • asemuiești
  • asemuiai
  • asemuiși
  • asemuiseși
a III-a (el, ea)
  • asemuiește
(să)
  • asemuiască
  • asemuia
  • asemui
  • asemuise
plural I (noi)
  • asemuim
(să)
  • asemuim
  • asemuiam
  • asemuirăm
  • asemuiserăm
  • asemuisem
a II-a (voi)
  • asemuiți
(să)
  • asemuiți
  • asemuiați
  • asemuirăți
  • asemuiserăți
  • asemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemuiesc
(să)
  • asemuiască
  • asemuiau
  • asemui
  • asemuiseră
verb (V343)
Surse flexiune: NODEX
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemui
  • asemuire
  • asemuit
  • asemuitu‑
  • asemuind
  • asemuindu‑
singular plural
  • asemuie
  • asemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemui
(să)
  • asemui
  • asemuiam
  • asemuii
  • asemuisem
a II-a (tu)
  • asemui
(să)
  • asemui
  • asemuiai
  • asemuiși
  • asemuiseși
a III-a (el, ea)
  • asemuie
(să)
  • asemuie
  • asemuia
  • asemui
  • asemuise
plural I (noi)
  • asemuim
(să)
  • asemuim
  • asemuiam
  • asemuirăm
  • asemuiserăm
  • asemuisem
a II-a (voi)
  • asemuiți
(să)
  • asemuiți
  • asemuiați
  • asemuirăți
  • asemuiserăți
  • asemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemuie
(să)
  • asemuie
  • asemuiau
  • asemui
  • asemuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semui
  • semuire
  • semuit
  • semuitu‑
  • semuind
  • semuindu‑
singular plural
  • semuiește
  • semuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semuiesc
(să)
  • semuiesc
  • semuiam
  • semuii
  • semuisem
a II-a (tu)
  • semuiești
(să)
  • semuiești
  • semuiai
  • semuiși
  • semuiseși
a III-a (el, ea)
  • semuiește
(să)
  • semuiască
  • semuia
  • semui
  • semuise
plural I (noi)
  • semuim
(să)
  • semuim
  • semuiam
  • semuirăm
  • semuiserăm
  • semuisem
a II-a (voi)
  • semuiți
(să)
  • semuiți
  • semuiați
  • semuirăți
  • semuiserăți
  • semuiseți
a III-a (ei, ele)
  • semuiesc
(să)
  • semuiască
  • semuiau
  • semui
  • semuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asemuit

  • 1. Asemănător cu..., la fel.
    exemple
    • Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea, fumurie și împufată, asemuită cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălților. DELAVRANCEA, S. 107.
      surse: DLRLC
    • Nouă... ne trebuiește la orice rimă cele trei litere finale asemuite între ele. MACEDONSKI, O. IV 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

asemui semui

  • 1. A (se) asemăna.
    exemple
    • Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154.
      surse: DLRLC
    • De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10.
      surse: DLRLC
    • [Poetul] nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • A + seamă + sufix -ui.
    surse: DEX '09