2 intrări
48 de definiții
din care- explicative (26)
- morfologice (7)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASEMĂNARE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. ♦ (Bis.) Postulat al antropologiei religioase exprimând starea de desăvârșire proprie primului om creat de Dumnezeu înainte de căderea în păcat și spre care tinde creștinul. – V. asemăna.
asemănare sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 42/21 / V: (înv) săm~, asăm~, (reg) asămân~ / Pl: ~nări / E: asemăna] 1 (Înv) Nivelare. 2 Faptul de a semăna cu cineva sau ceva Si: (înv) asemănătură, (pop) semănătură, similitudine. 3 (Pfm; îlav) După (sau, înv, pre) chipul și ~a cuiva întocmai după imaginea cuiva. 4 (Înv; ccr) Chip. 5 (Înv) Comparație. 6 (Îlv) A face ~ între... A compara. 7-8 (Îlav; îla) Fără ~ Incomparabil. 9 (Îvr; îlav) Cu ~ Aproape (ca...). 10 (Mat) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASEMĂNARE sf. 1 Faptul de a (se) asemăna ¶¶ contr. NEASEMĂNARE ¶ 2 Potrivire, înfățișare de același fel: omul e tăcut după chipul și ~a Iui Dumnezeu ¶ 3 Alăturarea a două lucruri spre a arăta apropierea sau deosebirea ce există între ele, comparațiune ¶ 4 📐 Faptul de a fi asemenea ¶ 5 Fără ~, fără îndoială, negreșit, de sigur; ‡fără de ~, cum nu este altul, fără seamăn.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASEMĂNARE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. – V. asemăna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ASEMĂNARE asemănări, s. f. Acțiunea de a (se) asemăna și rezultatul ei. 1. Analogie, similitudine. Avea drepturi asupra unei moșteniri. Dovezi erau asemănarea cu portretul și multe alte împrejurări... legate însă de originea pînă acum obscură a lui Dionis. EMINESCU, N. 77. Nu e nici o asemănare între voi amîndoi: capul tău e de poet și al lui de oștean. NEGRUZZI, S. I 64. ◊ Expr. După chipul și asemănarea cuiva sau după chip și asemănare = întocmai, leit, la fel cu cineva. Și-și ia un suflet de noră întocmai după chipul și asemănarea celei dintîi. CREANGĂ, P. 7. ♦ Raport între două sau mai multe figuri care au respectiv unghiurile egale și laturile omoloage proporționale. Cele trei cazuri de asemănare a triunghiurilor. 2. Comparație, comparare. Asemănarea ce-o faci nu-i potrivită. ◊ Loc. adj. Fără asemănare = fără egal, fără comparație, foarte frumos, extraordinar. ◊ Loc. adv. (Neobișnuit) În asemănare cu... = în comparație cu... Cît mă simțeam de mic în asemănare cu băietul acel ce scria sară și vie în trei osebite feluri? NEGRUZZI, S. I 6. ◊ Expr. A face o asemănare între... = a stabili o paralelă între..., a compara. – Variantă: (învechit și regional) asămănare (DRĂGHICI, R. 109) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASEMĂNARE, asemănări, s. f. Acțiunea de a (se) asemăna și rezultatul ei; analogie, similitudine. ◊ Expr. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel cu cineva. ♦ Comparație. ◊ Loc. adj. Fără asemănare = extraordinar, fără comparație.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASEMĂNARE ~ări f. 1) v. A ASEMĂNA și A SE ASEMĂNA. 2) Similitudine între lucruri sau între acțiuni; analogie. ◊ Fără ~ extraordinar, incomparabil. 3) mat. Corespondență între punctele a două figuri, astfel încât raportul lungimilor segmentelor omoloage să fie constant. /v. a (se) asemăna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asemănare f. fapta de a asemăna și rezultatul ei: similitudine, comparațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
asemănáre f. Acțiunea de a semăna: cînele are mare asemănare cu lupu. Fără de asemănare, incomparabil. V. asămănăcĭune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASEMĂNA, asemăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASEMĂNA, asemăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
asămăna v vz asemăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
asămănare sf vz asemănare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
asămâna v vz asemăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
asemăna [At: COD. VOR. 110/11 / V: (înv) asămă-, (reg) asămâna, (îrg) -ăra, (reg; sst) ~ma / Pzi: asemăn / E: ml assimilare] 1-2 vtr (Înv; d. terenuri denivelate) A (se) aduce la același nivel Si: (reg) a (se) asemeni. 3 vt (Pop) A așeza lucrurile astfel încât să nu mai rămână locuri goale între ele. 4 vi (Înv; îe) A ~ cu pământul A face una cu pământul. 5-6 vtr A (se) face sau a fi asemenea cu... 7 vt (Înv; nob) A face să pară. 8 vt (înv; d. vise) A interpreta. 9 vr A se considera la fel ca altul Si: a (se) asemui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
asemăra v vz asemăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASĂMĂNA (asamăn)...= ASEMĂNA...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASEMĂNA (aseamăn), ❍ASĂMĂNA (asamăn) I. vb. tr. 1 A alătura două persoane sau două lucruri între care se poate stabili oare-care apropiere, arătînd însușirile lor comune sau deosebirile ce există între ele, a compara: cu ce voiu asămăna oamenii neamului acestuia? (BIBL.) ¶ 2 A netezi, a nivela: să facă dealul cela tot șes și după ce-l va asămăna, să facă o grădină (SB.); ~ cu pămîntul, a dărîma pînă la pămînt, a face una cu pămîntul ¶ 3 ‡A face deopotrivă, la fel cu, a face să semene cu, a apropia de: mînia aseamănă pre om cu firea cea sălbatecă (ȚICH.). II. vb. refl. 1 A fi la fel, a se potrivi, a semăna ; proverb: cinci degete sînt la o mînă și nu se aseamănă unul cu altul ¶ 2 A deveni la fel, deopotrivă cu: omul... să alătură cu dobitoacele ceale fără minte și s’asămănă lor (BIBL.) ¶ 3 A se compara, a se măsura cu cineva: cu cei mari și mai vrednici nu te asemăna (ȚICH.) ¶ 4 ‡A se nivela [lat. assĭmĭlare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASEMĂNAT I. adj. p. ASEMĂNA ¶¶ contr. NEASEMĂNAT. II. adv. După, potrivit cu, conform cu: ~ cu înțelegerea ce avusesem cu Bathori (BĂLC.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASĂMĂNA vb. I v. asemăna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASĂMĂNARE s. f. v. asemănare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASEMĂNA, asemăn și (3) asemănez, vb. I. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. Refl. A avea aceeași structură sau același caracter cu altcineva sau altceva, a fi la fel, analog, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26. Cu cine te aduni, te asemeni. 2. Tranz. A socoti la fel cu altul, a așeza pe același plan, a compara, a asemui, a asimila. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. ◊ Refl. pas. Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243. ◊ Refl. (În forma asămăna) Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177. 3. Tranz. (Învechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel, a nivela, a netezi. (Refl. pas.) Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318. ◊ Expr. A asemăna (o clădire) cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea (sau una) cu pămîntul. Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinai și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99. – Variantă: asămăna, asamăn, vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASEMĂNA, asemăn, vb. I. 1. Refl. A fi la fel, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. ♦ Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) compara. 2. Tranz. (Înv.) A nivela, a netezi. ◊ Expr. A asemăna (o clădire etc.) cu pămîntul = a distruge cu desăvîrșire. – Lat. assimilare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ASEMĂNA asemăn tranz. A face să se asemene; a asemui. /<lat. assimilare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ASEMĂNA mă asemăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemui. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemui. /<lat. assimilare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asemănà v. 1. a face asemenea, a asimila; 2. a compara, a egala. [Lat. ASSIMILARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
asémăn și (vechĭ) aseámăn, a asemăná v. tr. (lat. ad-similo, -similáre. – Se conj. ca semăn. V. asimilez și seamăn 2). Compar. Asimilez. Egalez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
asemănare s. f., g.-d. art. asemănării; pl. asemănări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
asemănare s. f., g.-d. art. asemănării; pl. asemănări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asemănare s. f., g.-d. art. asemănării; pl. asemănări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 aseamănă; conj. prez. 1 sg. să asemăn, 3 să asemene; (rar) imper. 2 sg. afirm. aseamănă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
asemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 aseamănă; conj. prez. 3 să asemene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asemăna vb., ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 sg. și pl. aseamănă; conj. prez. 3 sg. și pl. asemene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asemăna (ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 sg. și pl. aseamănă, conj. asemene)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASEMĂNARE s. 1. v. potrivire. 2. (MAT.) similitudine.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASEMĂNARE s. 1. afinitate, analogie, apropiere, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Există o evidentă ~ între aceste elemente.) 2. (MAT.) similitudine.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Asemănare ≠ deosebire, neasemănare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASEMĂNA vb. 1. v. semăna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASEMĂNA vb. v. netezi, nivela.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asemăna vb. v. NETEZI. NIVELA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASEMĂNA vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemui, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemui, a (se) compara, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemui, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a asemui, a confunda, a semui (L-a ~ cu altcineva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) asemăna ≠ a (se) deosebi, a (se) diferenția, a distinge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
asemăna (aseamăn, asemănat), vb. – 1. a egala, a nivela. – 2. A face să semene, a asemui. – 3. (Refl.) A avea însușiri comune, a semăna. – 4. A compara. Lat. *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Pușcariu 134; DAR); cf. it. assembiare, fr. assembler, sp. asemblar, cu evoluția semantică diferită de rom. Cf. semăna. – Der. asemănător, adj. (care seamănă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ASEMĂNARE. Subst. Asemănare, asemuire, asemăluire (pop.), semănare (înv.) analogie; similitudine, consubstanțialitate, consimilitudine (rar), potrivă, identitate, egalitate, paritate, echivalență. Sinonimie, sinonimitate (rar); sinonim. Omonimie; omonim; omofonie; omofon; omografie; omograf. Paronimie; paronim. Potrivire, potriveală (pop.), asortare, armonie; concordanță, concordie (înv.), conformitate; acord, congruență, corespondență, coincidență, suprapunere, paralelism; izomorfism. Comparație, comparare. Facsimil. Copie, imitație, dublet, duplicat, plagiat, plagiere, dublură, simulacru, pastișă, pastișare. Gemeni, frați siamezi, surori siameze; pereche, seamăn, semen, omolog, egal, alter ego; omonim, tiz. Simili- (similigravură; similipiatră etc.). Adj. Asemănător, asemănat (înv.), leit, identic, consubstanțial, analog, similar, consimil (rar), egal, echivalent, omolog, asemenea, potrivit, la fel, potrivelnic (pop.), (croit) pe același calapod, de aceeași teapă, de același soi, din același aluat, două căpățîni într-o căciulă, tot dintr-o căciulă, de seama cuiva, de-o seamă, deopotrivă, bucățică ruptă (tăiată), ruptă bucățică; geamăn. Conform, potrivit, nimerit, corespunzător, adecvat, concordant, coincident (rar), paralel; congruent; izomorf; sinonim, sinonimic; omonimic; omofon, omofonic; omograf; omoform; literal, textual. Vb. A se asemăna, a se asemui, a semăna, a se potrivi, a fi la fel, a fi identic, a semăna (a fi) leit cu..., ase potrivi întocmai, a fi pe măsură; a se asorta, a corespunde, a se potrivi, a concorda; a coincide, a se suprapune. A semăna (cu cineva), a aduce cu cineva, a se nimeri (pop.); a semăna ca două picături de apă, a semăna cu cineva (cuiva) bucățică ruptă, a fi cap tăiat (cu cineva), a fi leit cu cineva, a fi o apă și un pămînt, a purta portul cuiva, a fi de-o pănură cu cineva. A asemăna, a asemui, a asemălui (reg.). A compara. A imita, a plagia, a pastișa (depr.). Adv. (În mod) asemănător, analog, asemănat (înv.); după chipul și asemănarea cuiva; în conformitate, conform cu..., în concordanță; idem, deasemenea, la fel, leit, deopotrivă, într-o potrivă (înv.), aidoma, tot așa; asemenea, asemeni, așișderea (înv. și pop.), tocmai, întocmai, taman (pop.) Cuvînt cu cuvînt, ad litteram. V. aranjare, clasificare, coeziune, formă, imitație, opoziție, relație, simultaneitate.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
asemănare, asemănări s. f. 1. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. 2. (Teol.) Starea de desăvârșire la care este chemat să ajungă omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, pe care a pierdut-o prin căderea în păcat, dar pe care o recuperează în Iisus Hristos. Pentru părinții Bisericii, asemănarea este o răsfrângere în suflet a frumuseții chipului lui Dumnezeu prin iluminarea Sfântului Duh, reprezentând, potrivit sfântului Vasile cel Mare, însăși esența creștinismului, fiind echivalentă cu îndumnezeirea. – Din asemăna.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARES CUM PARIBUS FACILLIME CONGREGANTUR (lat.) cei ce se aseamănă se adună extrem de ușor – Cicero, „De senectute”, 3, 1. Cuvinte devenite, prin traducere în toate limbile, expresie proverbială cu sens peiorativ. În românește: spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Pares cum paribus facillime congregantur (lat. „Cei ce se aseamănă, lesne se adună”) – Cicero, în De senectute (Despre bătrînețe), un elogiu adus cenzorului Cato cel Bătrîn. Dictonul latin a devenit proverb în numeroase limbi: Qui s’assemble, se rassemble; Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești… LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Similia similibus curantur (lat. „Cele care se aseamănă se vindecă prin lucruri asemănătoare”) – Principiul medicinei homeopatice. Vezi explicația la: Contraria contrariis… ȘT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
după chipul și asemănarea cuiva expr. asemănător cu cineva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT39) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
asemănare, asemănărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) asemăna. DEX '09 DLRLCsinonime: analogie potrivire similitudine antonime: deosebire neasemănare
- Avea drepturi asupra unei moșteniri. Dovezi erau asemănarea cu portretul și multe alte împrejurări... legate însă de originea pînă acum obscură a lui Dionis. EMINESCU, N. 77. DLRLC
- Nu e nici o asemănare între voi amîndoi: capul tău e de poet și al lui de oștean. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
- 1.1. Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cele trei cazuri de asemănare a triunghiurilor. DLRLC
-
- 1.2. Postulat al antropologiei religioase exprimând starea de desăvârșire proprie primului om creat de Dumnezeu înainte de căderea în păcat și spre care tinde creștinul. DEX '09
- După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-și ia un suflet de noră întocmai după chipul și asemănarea celei dintîi. CREANGĂ, P. 7. DLRLC
-
-
- 2. Comparare, comparație. DLRLCsinonime: comparare comparație
- Asemănarea ce-o faci nu-i potrivită. DLRLC
- Fără asemănare = fără egal, fără comparație, foarte frumos. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: extraordinar incomparabil
- În asemănare cu... = în comparație cu... DLRLC
- Cît mă simțeam de mic în asemănare cu băietul acel ce scria sară și vie în trei osebite feluri? NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
-
- A face o asemănare între... = a stabili o paralelă între... DLRLCsinonime: compara
-
etimologie:
- asemăna DEX '98 DEX '09
asemăna, asemănverb
- sinonime: semăna antonime: deosebi diferenția distinge
- Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117.
- Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26.
- Cu cine te aduni, te asemeni.
-
- 2. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
- Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243. DLRLC
- Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177. DLRLC
-
- 3. (Cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel. DLRLC
- Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318. DLRLC
- A asemăna (o clădire) cu pământul = a distruge cu desăvârșire, a face asemenea (sau una) cu pământul. DLRLC
- Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinat și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- assimilare DEX '09 DEX '98