2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asediator, ~oare smf, a [At: DA / P: ~di-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: asedia] 1-4 (Persoană) care asediază (1-2).

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.

ASEDIATÓR, -OĂRE, asediatori, -oare, adj. Care asediază. Armată asediatoare. – Pronunțat: -di-a-.

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care asediază. [Pr.: -di-a-] – Din asedia + suf. -tor (comp. it. assediatore).

ASEDIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care asediază. [Cf. it. assediatore].

ASEDIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care asediază. (< it. assediatore)

ASEDIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care asediază. Armată ~oare. /a asedia + suf. ~itor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre

asediatór adj. m., s. m. (sil. -di-a-), pl. asediatóri; f. sg. și pl. asediatoáre

Intrare: asediatoare
  • silabație: -di-a-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asediatoare
  • asediatoarea
plural
  • asediatoare
  • asediatoarele
genitiv-dativ singular
  • asediatoare
  • asediatoarei
plural
  • asediatoare
  • asediatoarelor
vocativ singular
  • asediatoare
  • asediatoareo
plural
  • asediatoarelor
Intrare: asediator (adj.)
asediator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -di-a-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asediator
  • asediatorul
  • asediatoru‑
  • asediatoare
  • asediatoarea
plural
  • asediatori
  • asediatorii
  • asediatoare
  • asediatoarele
genitiv-dativ singular
  • asediator
  • asediatorului
  • asediatoare
  • asediatoarei
plural
  • asediatori
  • asediatorilor
  • asediatoare
  • asediatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asediator, -oare asediatoare asediator (2)

  • 1. (Armată, persoană) care asediază.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Armată asediatoare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Asedia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98