3 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascunzător, ~oare [At: I. RUSSET (1836), ap. HEM 1833 / Pl: ~i ~oare / E: ascunde + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ascunde (1) ceva. 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care se ascunde (1) de cineva. 5 sf Loc în care poți ascunde (1) ceva sau pe cineva Si: ascunziș (1), (pop) tainiță, (îvp) ascunsoare (1), (îvr) ascunzătură (2). 6 sf Loc de pândă Si: ascunziș (2), (îvr) ascunsoare (2), ascunzătură (3).

ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.

ascunzător a. și m. care ascunde, făcând nevăzut și neauzit.

Intrare: ascunzător (adj.)
ascunzător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarea
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorii
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarei
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorilor
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: ascunzător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorii
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorilor
vocativ singular
  • ascunzătorule
plural
  • ascunzătorilor
Intrare: ascunzător (s.n.)
ascunzător3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascunzător (s.n.)

  • 1. (în) sintagmă Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Ascunde + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09

ascunzător, -oare ascunzătoare ascunzător (2)

  • 1. (Persoană) care ascunde ceva.
    surse: MDA2 DEX '09

etimologie:

  • Ascunde + sufix -ătoare.
    surse: DEX '09