5 definiții pentru ascultoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascultói, ~oáie a [At: PRAV. GOV., ap. HEM 1818/ Pl: ~ / E: asculta + -oi] (Bis; înv) 1 Supus. 2 (Îe) A sta (sau a se arăta) ~ A asculta (15) de cineva.

ASCULTOI adj. (Mold., Olt.) Ascultător, supus, plecat. A: Rabdă ocărîle și simt ascultoi și nemînioși și nezavistnici. L SEC. XVII, 138v; cf. VARLAAM; DP, 14r, 23r, 38v; DOSOFTEI, PARIMIAR; DOSOFTEI, SINAXAR; NCCD (gl.). ♢ (Substantival) Fiind căpetenie între alalț[i] fraț[i] ,să pună pre sine chip de filosofie întru toți ascultoi[i]. DOSOFTEI, VS. ♢ Loc. vb. A sta ascultoi = a asculta. Peștii în mare, pre dzisa lui, stătură ascultoi și voia lui împlură; deaci... și noi... pre învățătura lui să stăm ascultoi. VARLAAM. B: Să fii ascultoi și împăcătoriu și întreg, și toate cuvintele le grăiaște cu smerenie. PRAV. GOV.; cf. L ante 1693, 219v. Etimologie: asculta + suf. -oi. Vezi și neascultoi.

ascultător, -oáre adj. Care ascultă, supus, plecat: copil ascultător. – La Dos. ascultoĭ, numaĭ sing., pl. tot așa.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCULTÓI adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.

ascultoi adj. v. ASCULTĂTOR. BUN. CUMINTE. DOCIL. PLECAT. SUPUS.

Intrare: ascultoi
ascultoi adjectiv
adjectiv (A121)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascultoi
  • ascultoiul
  • ascultoiu‑
  • ascultoaie
  • ascultoaia
plural
  • ascultoi
  • ascultoii
  • ascultoaie
  • ascultoaiele
genitiv-dativ singular
  • ascultoi
  • ascultoiului
  • ascultoaie
  • ascultoaiei
plural
  • ascultoi
  • ascultoilor
  • ascultoaie
  • ascultoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)